Ce vreți să faceți în ziua de Crăciun? Pe unde vreți să ajungeți și ce daruri vreți să primiți? Eu una nu o să ajung pe nicăieri pentru că sunt de muncă și nu am unde să plec, nici măcar să mă strecor, dar voi fi liberă sâmbătă și duminică, atunci va fi o problemă pentru că ntr-adevăr nu știu unde să ajung sau dacă mai sunt în stare să mai plec pe undeva. Mă gândeam că dacă va fi vremea frumoasă să dau o fugă pe la țară, pe la munte, dar să vedem ce va fi. Oricum în ultima perioadă am avut cam foarte multe lucruri de făcut atât acasă cât și la serviciu și nu știu dacă o să mai fiu în stare să mai plec pe undeva, dar să vedem ce va fi și pe unde voi ajunge.
[Citeşte mai departe…]Bucuria amintirilor…
Abia aștept să vină pe lume micuța prietenei mele Mary. Abia aștept să-i vadă micuța fețișoară, mânuțele, piciorușele și ochișorii. Îmi plac copiii foarte mult și de aceea poate că l-am răsfățat pe nepotul meu cam mult dar nu el este vedeta în acest articol, ci micuța prietenei mele. Nu am mai apucat să vorbesc cu Mary de ceva timp, dar sper ca cele două să nu fi avut nici un fel de problemă, pentru că mi le doresc pe amândouă sănătoase și să știu că le este bine. Lucrul ăsta m-ar face foarte fericită.
[Citeşte mai departe…]Am rămas fără emoții
Toată lumea se pregătește de zor pentru aceste sărbători de iarnă. Pot să spun că nu am văzut atât de aglomerat orașul ca în aceste zile. Toată lumea se duce dintr-o parte în cealaltă parte. Off, doamne este atâta agitațe, parcă nu a mai fost Crăciun și în alți ani… Eu nu simt nimic. A trecut mult prea mult timp și nu știu de ce, dar nu mai simt această magie a sărbătorilor de iarnă. Poate că am strâns prea multă amărăciune în sufletul meu și acum fericirea nu mai are loc pe unde să mai pătrundă și astfel s-a decis să mă ocolească, să nu mai bată la ușa sufletului și să plece mai repede decât a venit.
[Citeşte mai departe…]Neplăcerile tatei
Anul ăsta cred că am reușit să-i supăr puțin pe ai mei părinți, ghinion pentru ei… Ei erau obișnuiți să depoziteze bradul (pentru că da avem unul artificial) așa cum era el încărcat cu globulețe și cu toate cele erau obișnuiți să-l adăpostească undeva și să-l lase așa până anul viitor… asta pentru că nu aveau chef de fiecare dată să-l împodobească și să-l desfacă.
[Citeşte mai departe…]Cea mai mare bogăție – prietenia
Am pus mâna pe câteva din notițele prietenului meu indian din călătoriile pe care le-a avut pe teritoriul țării lui. Sunt așa fericită că am putut să aflu puțin mai multe despre el. De exemplu nici măcar nu știam că scrie atât de bine. Îi citisem puțin blogul, dar se pare că nu a fost suficient sau poate drăguțul de el nu a vrut să scrie toate acele detalii, care mie mi s-au părut atât de importante.
[Citeşte mai departe…]