Am cei mai buni prieteni de pe pământ. Este adevărat că am avut perioade și perioade, care mai de care mai afurisite, mai enervante, dar până la urmă ne-am înțeles și am încercat pe cât posibil să construim o prietenie frumoasă și de durată. Nici unul dintre noi nu a afirmat faptul că totul a decurs perfect sau că niciodată nu am avut nicio problemă, de cele mai multe ori am avut parte de discuții care s-au încheiat rapid pe baza unor nelămuriri, dar niciodată nu ne-am certat sau am fost certați mai mult de câteva minute. Poate că acest lucru este unul dintre cele mai fumoase posibile. Și cine spunea că prietenia este cel mai bun lucru care i se poate întâmpla unui om  a avut cea mai mare dreptate din lume. De cele mai multe ori când avem probleme nu prea reușim să le transmitem stările noastre așa cum sunt ele în realitate, dar pentru ei explicațiile sunt de prisos pentru că ei simt ce se întâmplă cu tine înainte să apuci tu să deschizi gura. Și asta s-a întâmplat și data trecută cu un amic de-al nostru.

[Citeşte mai departe…]

Sunt fericită. Până acum am scris trei povești și am început să lucrez la propria mea carte, aș putea spune că dacă m-aș ocupa strict numai de ea, poate că până la jumătatea anului viitor ar putea fi gata, dar cum timpul meu trebuie împărțit pe bucățele încerc să mă adaptez la această situație și să-mi păstrez calmul și flacăra aceea pentru scris aprinsă. Pentru că dacă aș începe să fiu persimistă nu aș mai putea termina și această poveste, pentru că așa sunt eu, dacă simt că ceva nu-și mai are rostul, nici că mă mai apuc să-l termin. Știu că pare o prostie, dar așa sunt eu și nimeni nu-mi poate schimba acest comportament… și cine a încercat nu a putut reuși.

[Citeşte mai departe…]

Sâmbătă când am aterizat și eu pe acasă și m-am dus la ai mei verișori și verișoare am văzut câteva poze mai vechi cu al meu nepoțel David. Nici nu-mi vine să cred cum a mai trecut timpul ăsta. Dacă anul trecut abia stătea în piciorușe, anul acesta mă aleargă și pe mine și pe mama lui prin toată casa, mai ales că s-a mai înălțat puțin și ajunge să deschidă toate ușile prin toată casa. Îmi povestea Ana verișoara mea mijlocie, că într-o dimineață era în pat și l-a văzut pe David cum îi turna apă pe laptop. Atunci cred că a avut pentru a nu știu cât a oară senzația că în curând o să-l strângă de gât și că nimeni nu-l va scăpa din mâinile ei, dar până să se întâmple asta bunica a avut grijă să-l ducă în camera lui.

[Citeşte mai departe…]

Câteodată mă trezesc dimineața și mi se face dor de mare. Așa brusc și din senin, mai ales că eu sunt una dintre acele persoane care se teme de multă apă. Și da până în această vară când nu mai vroiam să mai ies din mare mă temeam atât de mult să intru în apă. Îmi era și teamă să mă apropii de apă, mereu aveam senzația că am să mă sufoc și că nimeni nu va mai fi aproape de mine să mă scoată din apă…

[Citeşte mai departe…]

Am reușit, am reușit să o mobilizez pe une dintre verișoarele mele. Ea, Ana, căci desprea este vorba este pasionată de pictură, desen, schițe și în general tot ce ține de aceste lucruri. Până să ajung să am o discuție serioasă cu ea, bunica noastră a crezut că îi va face bine, dacă se va lua de ea și o va certa spunându-i să se hotărască ce vrea să realizeze în viața ei și că ar fi bine să renunțe la toată prostia asta cu pictatul după spusele ei. Am mai vorbit din când în când la telefon, dar niciodată nu mi-a spus că ar avea probleme în legătură cu tablourile și cu a ei pasiune. Mereu îmi povestea doar că se simte puțin tristă și că ar vrea să fugă undeva unde să poată face tot ce își dorește. Pe atunci nu mă gândeam că are probleme mai degrabă cu familia și nu cu pasiunea ei… și neștiind despre ce este vorba am întrebat-o dacă mai are nevoie de culori, creioane, hârtie sau pânză pentru aș alimenta stocurile pe care știam că ea mereu și le aproviziona din timp. Răspunsul a fost unul sec și cât se poate de amar, nu, nu mai am ce să mai pictez, nu mai sunt lăsată așa că te rog nu mă mai amărî și tu….

[Citeşte mai departe…]