Când ați ascultat ultima dată o piesă bună și nouă? Eu de curând.

Eram pe Facebook și îmi citeam mesajele primite de la prietenii mei, când am văzut că ai mei colegi: Bubanu și Blaj au postat pe pagina de la Radio Prahova o piesă pe care nu o știam și nici nu o ascultasem în altă parte. Așa că nu am mai stat pe gânduri și am vrut să o ascult. De obicei nu îmi fac prea multe griji dacă îmi place sau nu pentru că în general am cam renunțat la interpreții din țara asta și m-am îndreptat către altceva, o altă muzică, alte tradiții și alte țări. Oricum este foarte plăcut să combini muzica să faci un mix din ele și apoi să observi ce iese din toată acea nebunie. Și să mă întorc la pisă pot spune că îmi place, mai ales că îndrăgesc interpreta… O să vă las mai jos videoclipul cu piesa în cauză să le urmăriți.

Sunt foarte rare momentele în care am starea aia nepotrivită în care vezi ceva și nu mai poți de poftă. Ei bine eu nu am văzut nimic, dar din senin mi s-a făcut o poftă de salată de fructe de nu știam ce se întâmplă cu mine. Și partea cea mai ciudată este că mie nici nu-mi plac fructele eu sunt moartă după dulciuri nicidecum de fructe. Dar cred că de vină este emisiunea la care m-am uitat cu o seară în urmă. Acolo am văzut o salată de fructe care arăta foarte foarte bine și parcă îți făcea cu ochiul, doar doar să o încerci să o guști. Nu cred că știți cum a început Marius să facă în momentul în care a văzut acea salată,el care este un pofticios de fel.

[Citeşte mai departe…]

În toamnă m-am hotărât să fac puțină ordine în plante și să văd pe unde le așez pe fiecare. Bineînțeles mă gândeam că sunt mai puțin de 20 de ghivece cu flori și că pot să le curăț repede, mai ales că aveam pretenția să le schimb pământul și după caz ghivecele. M-am apucat de treabă fără să mai stau să le număr și am început fără să mă gândesc la faptul că am petrecut o zi întreagă pe lângă floricele și cu mâna în pământ. Am fost puțin dezamăgită când am văzut că s-a lăsat întunericul și eu nu terminasem cu toate plantele așa că m-am hotărât să le termin a doua zi pe cele pe care nu apucasem să le schimb pământul.

[Citeşte mai departe…]

Îmi doresc atât de multe lucruri și nu știu dacă ele, toate aceste vise îmi sunt permise. Am încercat de multe ori să le ascund, să mă prefac într-un fel anume că ele nu există și mai cu seamă de atât să le strivesc într-un colț al sufletului mei. Să le împachetez frumos și să mă gândesc că poate într-o zi va veni și momentul lor, că într-o zi vor ieși la suprafață și mă vor face fericită. Asta sper și asta îmi doresc și mă gândeam că poate într-o zi tot imposibilul ăsta va deveni posibil, nu știu în ce fel sau mod, dar până atunci voi încerca o cale pentru a nu le mai masca. De mică mi-au plăcut lucrurile frumoase, dar cel mai mult și ceea ce iubesc și acum sunt casele mari spațioasecu ferestrele largi pe unde razele soarelui pot intra fără nicio reținere. În afară de asta prefer grădinile cu flori multe, cu spații verzi, dar și cu o apă curgătoare. Nu mă întrebați de ce pentru că nu sunt în stare să explică, cel puțin nu acum.

[Citeşte mai departe…]

Nu știu cum de nu m-am gândit că anumite lucruri pe care le tot fac de față cu micuțul meu nepoțel poate să-l afecteze într-un anumit fel. De fapt nu am făcut nimic rău, doar că în momentele alea când mai ajung pe la țară m-am obișnuit ca de fiecare dată când îl vizitez să-i dau ceva dulce micuțului sau un fruct, ceva de genu, dar niciodată nu m-am dus fără să-i dau măcar o bombonică.

[Citeşte mai departe…]