Toată lumea se pregătește de zor pentru aceste sărbători de iarnă. Pot să spun că nu am văzut atât de aglomerat orașul ca în aceste zile. Toată lumea se duce dintr-o parte în cealaltă parte. Off, doamne este atâta agitațe, parcă nu a mai fost Crăciun și în alți ani… Eu nu simt nimic. A trecut mult prea mult timp și nu știu de ce, dar nu mai simt această magie a sărbătorilor de iarnă. Poate că am strâns prea multă amărăciune în sufletul meu și acum fericirea nu mai are loc pe unde să mai pătrundă și astfel s-a decis să mă ocolească, să nu mai bată la ușa sufletului și să plece mai repede decât a venit.
E ciudat toată lumea așteaptă câte ceva de aceste sărbători, eu în schimb nu aștept nimic, nu mai am nimic, nici fericire, nici emoții, parcă aș fi o stâncă ce nu se lasă învinsă nici de ploaie și nici de vânt. Nu pot să înțeleg când am devenit așa de insensibilă și tare precum o piatră, pentru că altă dată mă treceau toți fiorii și aveam parte de cele mai plăcute sentimente, acum însă nu… Acum aștept să se liniștească toată lumea ca să pot și eu să mă concetrez pe munca mea, pe lucrurile mele și pe acele dorințe aprinse ce îmi dau forță să merg mai departe orice ar fi.
Adaugă un comentariu