Ce se întâmplă cu mine? Memoria mea îmi joacă feste… Ori am întâlnit anumite persoane, ori le confund cu altcineva…, dar de ce asa? Nu mai înțeleg nimic și sunt mereu confuză… Am momente în care cred că visez sau poate că mintea mea în momentele ei de relaxare refuză să se oprească din a gândi tot felul de bazaconii. Unii îmi spun că am luat-o puțin razna, alții doar că sunt câteva momente mai întunecate și cam atât. Dar ce cred eu? Cred în ceea ce vorbeam cu bunica deseori când mă învârteam prin casă și spuneam replicile ei de la teatru, cred că te poți odihni dintr-o muncă realizând o altă muncă. Din asta nimeni nu mă poate opri, pentru că nu am știut niciodată ce înseamnă să stai degeaba, mereu am avut câte ceva de făcut. Nu există timp pierdut, ci doar timp pe care îl lași să treacă fără să-l fructifici, fără să faci nimic, fără să ai vreun câștig.

[Citeşte mai departe…]

Am o zi destul de agitată și sincer sper să se sfârșească mai repede, pentru că am senzația că nu mai rezist, că nu mai fac față și totul se dărâmă în jurul meu, de parcă aș fi într-un peisaj apocaliptic. Mereu mi-am dorit să fac câte ceva să nu pierd timpul aiurea, iar din timpul meu liber să rezulte ceva, să rezulte acel ceva de care să mă simt mândră… asta mi-am dorit… asta îmi doresc deși perioada pe care o traversez nu este una prea bună.

[Citeşte mai departe…]

Hmmm şi în fine m-am întors la scris după un sfârşit de săptămână nebun. Voi ce aţi făcut sâmbătă – duminică? Sâmbătă am avut ceva treabă pe la muncă, iar ieri, adică duminică am fost pe la ţară să-mi văd fratele, părinţii, câinii şi bineînţeles florile şi grădina de verdeţuri. Floricelele mele parcă au explodat de atâta frumuseţe. Nu mai spun nimic şi vă las să le priviţi…

[Citeşte mai departe…]

Se anunța o zi frumoasă până să mă sune unul dintre șefi să ne facă scandal (mie și lui Marius) că am întârziat la muncă. Am stat tot drumul și m-am întrebat ce-i atâta grabă, mă gândeam că poate au început emisiunile fără noi, dar de azi, de vineri, ciudat.

[Citeşte mai departe…]