Sâmbătă am petrcut câteva momente în aer liber și m-am bucurat de fulgii de nea ce au căzut pe străzi și în parcuri. Îmi place când văd totul în alb în jurul meu, chiar mă face să mă simt în altă lume, pe un alt tărâm. Aveam nevoie de aceste momente pentru a mă regăsi pe mine, pentru a-mi aminti când de importante sunt acele lucruri pe care le fac în grabă sau la care am răbdare sau mă face să cred că am acea răbdare pe care o caut mereu și uneori îmi pierd speranța pentru că mă satur să stau să aștept să se întâmple ceva și nimic, nimic nu se întâmplă.

Vreau să plec oriunde și cât mai departe. Nu mai suport anumite lucruri, nu mai suport tristețea unora.Vreau să fug să mă ascund, și de ce nu poate în curând să pășesc pe un alt tărâm. Oricum dacă într-adevăr vrei să pășești pe un alt tărâm nu e mare lucru să faci asta, doar trebuie să te deplasezi până la Deltă sau în creierii munților, pe acele creste semețe unde timpul stă pe loc, iar frumusețea te ntâmpină la fiecare pas.

Ați scos capul pe fereastră? Ninge așa frumos afară și s-a și așezat pe stradă stratul alb de nea. Sunt așa fericită pentru asta, chiar dacă nu am avut de Crăciun zăpadă mă pot bucura de ea acum, mai degrabă mâine dimineață când sper să-mi conving iubitul și să ieșim pe afară să ne jucăm puțin cu bulgării de nea. Am așteptat momentul ăsta cu atâta nerăbdare încât acum nu-mi vine să cred că măpot bucura de zăpadă. Sper să nu avem prea multe probleme cu această zăpadă pe șosele.

Am făcut o gafă din nou am vrut să termin mai repede de așezat lucrurile prin casă, deoarece îmi doream să-mi aranjez brăduțul lângă fereastră, ca mai toată lumea să-l poată admira fără să fie nevoie să-mi ceară asta. Cum spațiul din dormitorul meu este foarte redus aveam lângă fereastră un ghiveci mare de flori. Pe moment m-am gândit că ar fi potrivit să-l urc pe acel pervaz nici prea îngust nici prea largă de lângă fereastră, dar nu m-am gândit nici o clipă că această mutare a mea îmi poate omorî floarea.