Am o poftă nebună de clătite. Ei bine această poftă o am de sâmbătă, duminică, timp în care eu am avut acasă câțiva amici în vizită. Am vrut eu să le ofer ceva special, dar nu am reușit acest lucru și parcă îmi și pare rău. Doamne când o să ajung și eu să mă adaptez la toate aceste situații și când oare o să-mi pot mulțumii toți amicii, prietenii, oamenii apropiați de sufletul meu, pe care îi iubesc. Ei nu am cine știe ce așteptări, dar eu vreau să-i mulțumesc pe toți, chiar dacă în prezent nu sunt pregătită pentru tot ce va veni de acum și până mai târziu.

Sunt entuziasmată de foarte multe lucruri, dar cel mai mult mă bucur în acele momente când pot ajuta pe cineva, când pot fi alături de oamenii care au nevoie sau sunt triști din anumite motive. Știu că nu sunt perfectă, de aceea am încercat în fiecare moment al vieții mele să devin o altă persoană, să mă adaptez la fiecare situație, fără să am nevoie de prea mult timp. Am încercat de multe ori să fiu eu, să nu fiu neoită să port măști așa cum am observat că mai nou acesta este trendul și că șansele de a schimba acest trend sunt foarte reduse, mai ales că oamenii nu sunt dispuși să comunice între ei și să se ajute reciproc.

Am reușit în sfârșit să termin zilele astea eșarfa de care vă tot povesteam eu în articolele mele din trecut. Nu mi-a fost foarte greu să lucrez la această eșarfă, dar nici ușor, cu atât mai mult că vorbim despre o eșarfă dublă. Să fiu sinceră nici eu nu știam la ce să mă aștept atunci când am început să o realizez, mă gândeam eu că nu îmi va fi ușor, dar am sperat mereu că voi reuși să termin acest mini proiect. Am considerat această eșarfă o adevărată provocare pentru mine. În primul rând pentru că nu este o eșarfă pe care să o port eu, ci este o eșarfă realizată la cerere. Iar în al doilea rând am realizat că trebuie să am mai multă răbdare, astfel încât să reușesc să realizez ceva unicat.

Cum aș putea să încep acest articol fără să nu fac cumva vreo greșeală și să vă fac să credeți altceva? Cred că cel mai bine ar fi să vă mărturisesc faptul că nu am terminat nimic din toate lucrurile pe care le-am început cu ceva timp în urmă, dar și anul trecut. Aș putea chiar să le enumăr aici pe toate și voi începe cu al meu caiet cu desene, pe care nu l-am terminat, saree-ul meu care mă așteaptă cumințel în unul dintre sertare, păturicile pentru copii, abia am reușit să o termin pe prima.