Aseară am avut o misiune grea, pe care trebuia să o duc la bun sfârșit. În plus de asta, această misiune îmi demonstra mie că dacă reușesc acel lucru pot face tot ceea ce mi-am propus pe parcursul acestui an. Poate că deja știţi despre temerile mele și despre tot efortul, pe care îl depun pentru a îndepărta aceste temeri și pentru a deveni un om normal.

Astăzi am reușit în sfârșit să mă ridic din pat și să mă pregătesc puţin pentru a ieși prin parc. Cum data trecută am făcut o prostioară am zis că ar fi timpul să mă revanșez faţă de iubitul meu și de ceilalţi și să remediez cumva ceea ce am făcut. Nu am stat mult pe gânduri și mi-am luat prietenul de braţ și i-am spus să mă urmeze pentru că vreau să cumpăr acel ceva, pe care data trecută l-am stricat.

Mă uit cu foarte multe emoţii la meciul Simonei Halep. Nu mă pricep eu prea mult la tenis, dar tot ce îmi doresc este ca Halep să câștige. M-am uitat și am văzut că este un meci strâns și în același timp dificil. Ambele sportive sunt bune și fiecare dintre ele are atuul său. Am început să am emoţii pentru fiecare mingie și cred că aceeași senzaţie o au toţi care o urmaresc, dar mai ales cei ce sunt acolo și simt pe pielea lor sunetul fiecărui punct.

Abia aștept să vină ziua de mâine, să nu mă mai trezesc cu noaptea în cap și să mă gândesc la ceea ce am de făcut și ceea ce ar trebui să facă înainte ca eu să ajung la birou. Iar la birou altă nebunie, chinuiete și așează toate lucrurile la locul lor, fă ceva ordine prin calculatoare, arhivă și alte nebunii. În sfîrșit este vineri și deja pot să mă gândesc la ce pot face mâine. Ce persoane aș vrea să am aproape mâine și ce lucruri aș putea să realizez în aceste două zile libere astfel încât să mă relaxez și eu. Un lucru îl știu de pe acum, nu voi renunța nici cum la felul meu de a mă relaxa prin croșetat sau scris, căci fără aceste două lucruri nu m-aș simți eu și nici nu aș găsi acea liniște și pace de care aș avea nevoie…