Uite că a trecut și ziua mea de naștere. Cum a venit ziua de 12 iulie așa a și trecut. Sunt dezamăgită din nou… e al nu știu câtelea an când sunt departe de casă și de ai mei, de ziua mea de naștere. Nu știu cum se întâmplă asta, dar uite că se întâmplă. Anul trecut nu am putut să plec de aici, din orașul ăsta, pentru că am fost nevoită să stau la birou, anul acesta însă se pare că zâna cea bună nu a vrut să mă ocolească și m-a trimis să fac poze la un botez. Deci, ieri nu am lucrat, m-am distrat, de fapt am făcut ceea ce îmi place să fac. Nu mereu mă pot concentra pe ceea ce-mi doresc, dar dacă tot a fost ziua mea am zis să fiu puțin mai relaxată și să nu mai iau lucrurile în serios. Bineînțeles că nu s-a întmplat asta. Chiar dacă am făcut poze la botezul micuțului Laurențiu Gabriel, tot nu am putut fi relaxată total. Și asta nu pentru că am avut emoții, ci pentru că o parte din echipamentul, pe care mă bazam nu prea mi-a fost de folos, în sensul că atunci când trebuia să mă ajute, exact în acel moment m-a lăsat baltă. Așa că multe din poze au fost mai mult improvizate și ce e mai rău că mi-a stricat și buna dispoziție și mai toată ziua am fost morocănoasă.

[Citeşte mai departe…]

Furia, sentimentul ucigaș, se pare că va reuși în cele din urmă să mă învingă. Chiar dacă încerc să o stăpânesc nu de multe ori reușesc să fac asta. Nu e vorba de autocontrol, ci mai mult de oamenii din jurul meu. Mi-e frică de chestia asta că într-o zi o să-i rănesc fără să vreau. Le-am spus tuturor să stea cât mai departe de mine, întrucât furia, demonul din mine mă transformă într-un mostru. Chiar dacă multora li se pare că sunt o fată dăguță, care nu poate face nimic rău, în momentul în care furia se declanșează simt că mă trensform, în acel ceva pe care nu mi-l doresc.

[Citeşte mai departe…]

Fac ce fac și de fiecare dată când ajung acasă la țară nu reușesc mai deloc să mă odihnesc. Cred că întregul univers este îpotriva mea. De parcă de fiecare dată greșesc cu ceva și când ajung acasă lumea vrea să se răzbune. Așa s-a întâmplat și sâmbăta trecută când am ajuns eu la țară. Tata nu a mai avut răbdare să-l aștepte pe fratele meu ca să-l ajute să taie via de pe lângă casă. De când spune că taie (de fapt sa o curețe) m-am cam plictisit eu și mai mereu face chestia asta tâmpită. Tot spune că face un lucru, dar până la urmă nu îl mai face. Si din păcate se vede de unde am luat această atitudine nu tocmai demna de o domnișoară. Cu greu am început să mă las de această metrahnă. Și asta pentru că am făcut lucrurile să meargă într-un sens bun.

[Citeşte mai departe…]

Cum vara este în toi m-am gândit cu ai mei amici să mergem pe undeva unde să ne răcorim puțin și în același timp să ne relaxăm. Chiar dacă am petrecut o parte din concediu plecată departe de țară, undeva la mare, mi-am zis că este timpul să fac ceva bun și împreună cu ai mei prieteni.

Am venit cu propunerea asta într-un moment când toată lumea era plictisită și nu avea chef de absolut nimic. Așa că am reușit să-i strâng pe toți laolaltă și le-am spus. Le-am spus că m-am gândit că ar fi momentul perfect să mergem la munte cu cortul și să stăm câteva zile acolo.

[Citeşte mai departe…]

La început de săptămână mi-am făcut provizii de materiale. După ce am colindat cu mama prin mai tot orașul după diverse materiale m-am gândit sa trec puţin și pe la mercerie să îmi mai cumpăr câteva fire. În acel moment când m-am văzut în atâtea fire am simţit un val de fericire și abia puteam să mă stăpânesc să nu chicotesc de faţă cu vânzătoarea. Nimeni nu cred că m-ar fi înţeles așa că am preferat să mă abţin din toată acea fericire.

[Citeşte mai departe…]