Unde vrei să ajungi? Unde îți imaginezi că ești și cine te crezi? Hmmm… nu sunt ceva anume, de fapt sunt nimic sau poate doar o visătoare ce își dorește mult prea multe într-o lume mult prea mică ce nu îi ajunge de fapt cam asta ar trebui spus de la început. Ce vreau să fac? Sunt multe lucruri de făcut pe lumea asta, mai întâi de toate încerc să mă învăț pe mine să fiu mai bună, să-mi păstrez onoarea și credința, să-mi păstrez toate acele lucruri pe care eu le cred bune pentru mine și totodată am învățat cu timpul să devin una dintre cele mai conservatoare persoane. Și asta datorită comportamentului meu de a păstra toate darurile și de a nu strica toate acele obiceiuri pe care le-am cules de la bunica și de la părinții mei, dar în special de la bunica.
[Citeşte mai departe…]Conversație între fete
Poate că vă amintiți că v-am povestit acum ceva timp în urmă despre o amică a mea care încerca cu disperare să se angajeze. Și dacă nu v-am povestit aici pe acest blog, poate că v-am povestit pe celălalt blog al meu, pe care mai nou îl îndrăgesc foarte mult și am început să scriu acolo tot felul de notițe și pățanii, pe care aici nu aș fi în stare să le povestesc, așa cu lux de amănunte, așa cum pot să le povestesc acolo. Știu că nu este prea frumos ce fac în acest moment, mai ales că acolo am început să scriu din ce în ce mai mult, iar aici din contră sunt din ce în ce mai absentă și parcă nici grijă nu mai am cum o făceam altă dată și cum mă ocupam după spusele prietenilor mei – ca la carte – de al meu blog… asta este sper să-mi revin și să fac față acestor noi provocări, care mă întâmpină în fiecare zi și nu-mi dau nici un fel de pace și liniște.
[Citeşte mai departe…]La cules de zâmbete
Sâmbătă am fost pe acasă, pe la țară. Am fost să dăruiesc câte ceva pentru cei mici și pitici, dar și pentru cei măricei. Îmi era dor de ei, de zâmbetele lor și cum altfel să le obții dacă nu prin a dărui, așa am învățat să descopăr toate micile detalii legate de zâmbete. Am avut cel mai plăcut sentiment când am întâlnit primul zâmbet, iar primul zâmbet care m-a fermecat a fost dăruit de către bunica mea, singurul pe care am reușit să-l păstrez în mintea mea intact, fără să-l uit, fără să-l șterg, ci doar închid ochii și-l zăresc aici prezent , în fața mea, în inima mea.
[Citeşte mai departe…]A mai trecut un an…
15 decembrie, o zi, o dată ce va rămâne mereu ân mintea mea, nu ca o simplă dată ci ca una extrem de importantă. Și pe cât de importantă este pe atât de tristă a fost vestea primită cu ceva ani în urmă în această zi de 15. Poate că asta a fost una dintre cele mai grele lovituri, pe care le-am primit de la viață, care m-au luat pe nepregătite și la care din păcate nu am știut cum să fac față și cum să rezist acestei dureri imense ce mi-a înnecat inima în lacrimi de sânge și suspine pe care nu le pot descrie…
[Citeşte mai departe…]Pași mărunți către amintiri
Cum aș putea să-ți povestesc că am început să duc propria mea luptă. Încerc să refac universiul meu destrămat, din cauza pierderii tale. Încerc să mă adun deși nu reuțesc prea bine să fac asta. Îmi era teamă să îți scriu așa cum o făceam în copilăria mea. Îmi este și acum teamă să formulez aceste scrisori, pentru că nu știu… de fapt sunt convinsă că nu le poate primi nimeni. Adresa ta a fost abandonată, ca mai apoi în timp să și-o însușească familia ce tocmai ți-a cumpărat și s-a mutat în casa ta, în locurile unde am copilărit.
[Citeşte mai departe…]