Nu înțeleg de ce oare țin la tine atât de mult când tu nici măcar nu mă lași să-mi dezvolt abilitățile și mai ales că nu mă lași să-mi urmez pasiunile. Poate căeu sunt singura vinovată pentru asta, dar pe zi ce trece tu mă obligi să te urăsc. Singurul loc unde mă mai simt în siguranță și unde știu că nimeni nu îmi va spune nimic împotriva a ceea ce fac este acasă, singurul loc unde încă mai am puțină liniște și unde mă pot concentra pe ceea ce îmi doresc să fac. Tu niciodată nu mă lași să fiu eu, să pot face ceea ce îmi doresc, oare de ce? Oare de ce nu înțelegi asta. Ți-am spus de la început îmi place să scriu și îmi doresc să vizitez India. Tu de câte ori sunt aproape gata să fac acest lucru, te înfurii și mă faci să plâng, poate că așa îți place ție, dar eu simt că nu mai rezist, că nu mai suport toate acele jigniri și mai cu seamă când ție îți place să te dai în spectacol de față cu ceilalți.
[Citeşte mai departe…]Un coșmar, două, trei…
A mai trecut o noapte, a mai trecut un coșmar. Am crezut și am avut impresia că dacă timpul trece nu voi mai avea parte de astfel de vise neplăcute. Mă gândesc oare de ce eu, de ce trebuie să mai mă chinui, mai ales că a trecut atâta timp. Sunt cutrioasă ce se va întâmpla și de acum înainte… poate ar fi bine să-mi iau o pauză bine meritată și să fug cât mai departe, să plec o lungă perioadă de timp și să învăț să mai fac și altceva, poate în acest fel mă voi trezi în sfârșit la realitate.
[Citeşte mai departe…]Călătorie…
Într-o zi i-am spus iubitului meu că vreau să plec, vreau să plec și vreau să plec cât mai departe… asta cred că se întâmpla undeva prin primăvară aveam așa o stare proastă și simțeam nevoia să evadez unedeva, oriunde, dar cât mai departe de ochii lumii, de tot ce înseamnă munca de la birou, dar ma ales mă săturasem de traseul acasă-birou-din nou acasă. Îmi doream altceva aveam acea senzație că trebuie să fac ceva mai mult și pentru mine. Și cum în tot acest timp nu am avut nici măcar o pauză sau zi liberă ceva… măcar în alte perioade mai aveam timp să mai dau o fugă până la mine la țară și înpoi, dar atunci, tocmai în acea perioadă s-a întâmplat inevitabilul și nu am putut să mai plec din acest oraș amărât. Și îi spun amărât nu pentru că este mic sau că nu ai ce activități să faci pe aici, pentru că dacă întradevăr vrei asta mai găsești una alta de făcut, dar eu am fost învățată să merg la țară să respir aerul curat de munte și chiar mai mult să mă distrez încercând să dau o mână de ajutor la treburile din gospodăriile oamenilor, asta depinde pe unde aterizam și cât de drăguți erau acei oameni, pentru că ce este drept nu îi poți forța pe oameni să facă ceea ce nu vor.
[Citeşte mai departe…]Neîncredere
Nu știu ce am zilele astea nu am avut chef de nimic, nu am putut să mă trezesc devreme și nici nu m-am putut concentra pe lucrurile cu adevărat importante. Ori corpul ăsta a îmbătrănit foarte rău, și mă gândesc eu poate brea brusc, ori se întâmplă ceva cu mine ceea ce nu este deloc bine. Oricum ar fi ar trebui să am ceva mai multă grijă de mine și de sănătatea mea, altfel nu vreau să ajung la spital pentru neascultarea mea și totodată încăpățânarea de care dau dovadă în fiecare zi.
[Citeşte mai departe…]Transformări
M-am săturat să văd pe străzi numai fețe triste, parcă aș trăi în cel mai groazic și mai neplăcut coșmar din câte am avut până acum. Nici sărbătorile nu mai sunt ce au fost… toate astea s-au dus și și-au pierdut farmecul, dar eu tot nu mai suport fețele astea triste. Mă uitam cu ceva timp în urmă, mai exact în primele zile de săbată la acei copii care încercau să se joace în acea zăpadă… poate că așa îi vedeam eu, pentru că din păcate realitatea era cu totul alta. Parcă le era frică să atingă zăpada cu mânuțele lor, parcă ceva acolo în subconștient le interzicea asta…
[Citeşte mai departe…]