Escapadă la gorun într-un moment intens…
…într-un moment în care am vrut să fiu mică, mică, să-mi sap o groapă și să nu mai ies din ea.
Sunt multe lucruri care mă dor, și dor până în adâncul sufletului, dar pe care nu le pot scrie aici, nici măcar în cel mai recent proiect al meu nu le pot contura.
Dacă le-aș schița într-un fel sau altul aș simți cumva că-mi trădez familia…
Așa că un rac, asemenea mie nu va face niciodată o astfel de greșeală.
Cu toate astea pot să vă vorbesc la nesfârșit despre escapada de ieri de la gorun.
Bineînțeles plimbarea asta a venit așa pe nepusă masă, instantaneu din nevoia de liniște și de propria-mi înțelegere.
Un singur lucru funcționează ca un panaceu instantaneu pentru mine când sunt la pământ – drumețiile în natură.
Locul l-am descoperit singură tot dintr-o disperare a mea în încercarea de a-mi găsi liniștea, cu ani în urmă.
De obicei mă plimb singură prin păduri, dar ieri am avut companie și mi-a priit…
…chiar dacă a scos la suprafață și niște triggere cu privire la trecutul meu, la vechile mele relații.
Conversația în sine a fost una vindecătoare, mai ales pentru cineva ca mine care mă judec și mă critic aspru în fiecare moment.
Mi-am dat seama că Alex are dreptate într-un punct de vedere –
„e mult mai ușor să iei decizii pe moment și să acționezi, decât să le gândești prea mult”.
Îmi dau seama câtă dreptate are și câte am avut de pierdut, doar pentru că mereu m-am gândit la consecințe, la ceilalți mai mult decât la mine.
Și aici greșesc, pentru că nimeni nu știe ce e în sufletul meu, ce mă doare cu adevărat și unde vreau să mă îndrept.
Rănile mele nu s-au vindecat, ba din contră s-au adâncit din ce în ce mai rău, cum nu m-aș fi așteptat la asta.
Adaugă un comentariu