De sus totul părea mic şi mărunt nici măcar nu puteai sa distingi bine o casă de alta şi asta pentru că toate aveau aceeaşi înălţime aproximativ, aceeaşi culoare la acoperiş şi sincer toate semănau una cu alta. Se conservase atât de bine arhitectura caselor vechi de te făceau să simţi că eşti în altă ţară şi nicidecum în România. Străzile înguste şi pavate îi dădeau alt aer oraşului, îl îmbrăca în veşminte de sărbătoare şi într-un parfum magic. Totul era frumos… magic!
Sus descoperi poate cele mai frumoase peisaje, iar de panorama oraşului nu poţi spune nimic cu răutate pentru că rare sunt locurile unde poţi găsi astfel de bucurii. Printre multe altele e o plăcere să vezi cum zburdă pe ici pe colo porumbei care mai de care mai coloraţi, mai frumoşi şi mai prietenoşi cu oamenii. Îşi arată iubirea pentru oameni prin simplul fapt că se apropie de ei, le cântă pe limba lor şi uneori se aşează în zbor pe braţele lor invitându-i parcă în lumea lor de înaripate.
Iar sus vegetaţia are altă formă, e mult mai frumoasă, mai senzuală şi mai pură acolo unde omul nu ajunge la ea. Totul pare magic dacă stai puţin să asculţi poveştile rocilor din munte şi să priveşti la fiecare vietate ce îşi face apariţia graţios parcă pe covorul roşu…
Adaugă un comentariu