Am realizat că multe persoane consideră o zi frumoasă dacă au parte de ceva unicat, daruri sau mai știu eu ce altceva. Cu regret spun însă că unii dintre noi s-au transformat în niște devoratori de cadouri. Nu știu de unde și până unde nebunia asta de a avea cele mai scumpe chestii, de care în mare parte te bucuri doar atunci când le primești sau le cumperi, ca mai apoi să nu mai simți nicio satisfacție.
Printre multe altele am senzația că și acum văd niște copii ce aleargă după daruri, numai că anii s-au așternut peste tinerețea lor. Oare câte greșeli am făcut în copilăria mea? Acum… ce mai contează trebuie doar să am grijă să nu mai greșesc de aici încolo. Mi-am învățat lecția știu ca nimeni nu este perfect și am mai învățat sa mă mulțumesc cu ceea ce am. Recunosc în tinerețea mea am fost tentată să pun preț pe material până într-o zi când mi-am dat seama că am ajuns în vârf acolo unde îmi doream, dar eram singură.
Nimeni nu era în preajma mea cu care să mă bucur de acele momente. Egoismul meu nu avea nicio limită. Parcă nici nu observam oamenii din jurul meu și durerea pe care le-am tot provocat-o tuturor. Nici nu mi-am dat seama cât de multe se pot schimba în câteva clipe doar. Dar după ce treci prin neplăceri și te chinui singur înțelegi unde ai greșit și poate că asta ai meritat pentru a înțelege greșelile tale.
Cam așa stau lucrurile în viața asta, tot timpul va exista urcușuri și coborâșuri indiferent de cine ești sau ce ai. Cu toate astea trebuie să iei în calcul o coborâre cât mai ușoară când cortina se va trage pe scena ta. Cât despre mine voi încerca să nu deranjez pe nimeni, să-mi duc la bun sfârșit promisiunile și bineînțeles să mă bucur de oameni, nu de material. Aștept provocările la fel de mult cum aștept o pâine caldă. Sunt zurlie, copilăroasă și îmi place să ajut oamenii, iar asta nu se va schimba.
Mă regăsesc în tot ce fac, îmi place așa cum sunt acum și nu egoista de altă dată…
Adaugă un comentariu