M-am săturat de atâta ploaie, cred că a trecut mai bine de o lună de zile și vremea asta mohorâtă încă nu s-a oprit. Auzi tu să nu văd eu o rază de soare ici pe colea, cât de rău poate fi domne doamne ăsta? Chiar nu îi este milă de noi? De unde aruncă atât de multă apă, parcă nu se mai oprește, iar pământul ăsta a devenit ca un buret îmbibat, plin de apă, de fapt de mocirlă pentru că pe unele stăduțe din orașul ăsta, canalizarea nu-și cunoaște locul.
Îmi place ploaia, de fapt o iubesc numai că nu suport atâtea zile în șir fără pic de soare, fără pic de culoare și totul numai gri. Doamne ce viața defectă și închisă avem uneori, parcă nu mă recunosc. Zilele astea am umblat hai hui mai rău decât un om care nu face nimic altceva, decât să-și bea viața și sănătatea. Am o stare nesuferită care nu mai îmi trece, persistă nesimțita și pe zi ce trece se accentuează.
Vreau soare! Vreau soare! Vreau soare acum… nu mai rezist să văd culori închise, picături de ploaie pe geam și ger cât cuprinde. Da, da, da, gerul este unul din marile mele probleme – nu îl suport și cred că nici el nu mă suportă pe mine. :p
Adaugă un comentariu