28 de ani – 8 ani de televiziune, 4 ani de blog, 1 scenariu… o carte pe drum si alt scenariu in lucru, iar pe langa toate astea se mai adauga multe alte proiecte terminate, dar si in lucru, dar si o multime de lucruri crosetate. Sa fie mult?! Sa fie putin?! Habar nu am inca nu am stat sa ma gandesc la ceea ce am facut si probabil ca n-as fi facut nici analiza asta asupra anilor mei, daca de dimineata in maxi, Gabi nu m-ar fi intrebat cati ani fac.

[Citeşte mai departe…]

De Paște, a fost totul în familie. Pot spune că a fost cel mai frumos și mai liniștit Paște. Însă mi-aș fi dorit ca toţi ai mei să fi fost acasă pentru a petrece un timp împreună. Sunt curioasă și aș vrea să știu ce aţi făcut voi de acest Paște? Dar de 1 mai? De ce întreb asta? Pentru că aseară am urmărit o emisiune în care am văzut ce s-a întâmplat la mare de 1 mai.

[Citeşte mai departe…]

În sfârșit pauză, în sfârșit concediu.  3 săptămâni în care pot să-mi planific un nou început, în care îmi pot termina vechile proiecte și de ce nu 3 săptămâni în care să pot călătorii. Ador călătoriile cu cât mai lungi cu atât mai bine pentru mine. Îmi place să strâng amintiri, de fapt sunt o colecționară convinsă a amintirilor din călătorii. Sunt hotărâtă să-mi iau verișoara și să plecăm cât mai departe de aici.

[Citeşte mai departe…]

Când mi-am propus să fac ceva și pentru mine, în acest minunat concediu, exact atunci își mai amintește șefa că mai are ceva de făcut, că parcă lucrurile nu sunt la locul lor și uite că m-am trezit la serviciu în concediu. Cred că șefa mea a uitat ce înseamnă noțiunea de concediu sau i s-a făcut dor de mine și nu știa cum să mă aducă la muncă. Și unde nu mai pui că tot concediul meu de acum constă într-o săptămână, din care mi-a mai rămas vreo două zile.

[Citeşte mai departe…]

Ce se întâmplă cu mine? Memoria mea îmi joacă feste… Ori am întâlnit anumite persoane, ori le confund cu altcineva…, dar de ce asa? Nu mai înțeleg nimic și sunt mereu confuză… Am momente în care cred că visez sau poate că mintea mea în momentele ei de relaxare refuză să se oprească din a gândi tot felul de bazaconii. Unii îmi spun că am luat-o puțin razna, alții doar că sunt câteva momente mai întunecate și cam atât. Dar ce cred eu? Cred în ceea ce vorbeam cu bunica deseori când mă învârteam prin casă și spuneam replicile ei de la teatru, cred că te poți odihni dintr-o muncă realizând o altă muncă. Din asta nimeni nu mă poate opri, pentru că nu am știut niciodată ce înseamnă să stai degeaba, mereu am avut câte ceva de făcut. Nu există timp pierdut, ci doar timp pe care îl lași să treacă fără să-l fructifici, fără să faci nimic, fără să ai vreun câștig.

[Citeşte mai departe…]