Acțiune și ceva… Am vrut să încep articolul ăsta cu totul și cu totul altceva, dar nu prea mi-a ieșit. De fapt îmi doream să vă povestesc despre ce am mai citit, ce am mai tricotat și oarecum ce am de gând să fac în această lună. Numai că totul mi-a ieșit pe dos…
Astăzi când am stat să mă gândesc care a fost primul lucru în acest an mi-am dat seama că am început anul ăsta, 2019, dăruind. Și nu o spun ca o laudă, căci pentru mine a dărui reprezintă o chestie normală ce nu ține cont de momentul când dăruiesc sau să am vreun motiv anume.
Poate că așa am crescut cu toate lucrurile astea în cap, iar acum mi se pare ceva normal să dăruiesc fără să cer în schimb nimic sau să scriu aici de fiecare dată când fac asta – mi se pare de prost gust. Că nu înțeleg de ce unii dăruiesc doar de Paște și de Crăciun asta este o problemă strict legată de mine și cam atât, pe care acum nu vreau să o dezvolt.
Și uite așa am ajuns să-mi dau seama că de fapt prima acțiune din acest an a fost să donez câteva lucrușoare croșetate de mine, dar și altele. Sinceră să fiu nici nu mă gândeam la asta, dar se pare că unele lucruri le fac involuntar.
Chiar mă gândeam la întrebarea care mi s-a pus – de ce mai donezi acum?! A trecut deja Crăciunul… Știu că au trecut deja sărbătorile, dar eu nu donez pentru sărbători, eu o fac natural. Nu-mi trebuie un moment anume, pur și simplu mă bucur de ceea ce îmi poate trezi această faptă.
Și nu vânez nimic, nici măcar starea mea de bine, pe care înainte o cultivam în acest mod. Dar acum nu… A fost o chestie instantanee pe care n-am gândit-o și nici n-am pregătit-o. Voi cum ați început anul? Care a fost prima voastră acțiune din 2019?
Adaugă un comentariu