Încerc de câteva zile să mă adun, să fac exact ceea ce îmi place, dar cel mai mult încerc să îmi scriu o parte din amintirile mele legate de mult îndrăgita mea bunică. Încerc să descriu exact acel moment în care ne-am văzut ultima dată. Nu știu de ce, dar simt nevoia să trec acest moment marcant pentru mine în viitoarea mea carte, de fapt nu aș putea să o denumesc în linii mari carte, ci mai degrabă este o povestioară mai lungă.

[Citeşte mai departe…]

Astăzi am rămas înmărmurită în fața ferestrei din dormitorul meu și nu puteam să mă deslipesc de aceasta. Mă uitam lung la fiecare fulg de nea căzut din cer, încercam să-l analizez și încercam în mintea mea să-i dau tot felul de forme care mai de care mai complexe, dar frumoase în același timp.Mi-a fost teamă… mi-a fost teamă să deschid ferestra să întind mâna și să strâng în palma mea un mic fulg ce se plimba prin fața mea. Nu am vrut să îl distrug, să-i răpesc din strălucire ca mai apoi căldura mâinii mele să-l ucidă lent și sigur.

[Citeşte mai departe…]

– Să vorbim? Ce ar trebui să vorbim când eu văd acum clar toate lucrurile…

– Mery, hai pe hol, Alice are nevoie de odihnă.

O luă pe Mery de braț mai mult forțat și s-au strecurat afară pe holul spitalului.

[Citeşte mai departe…]

Mai târziu aveam să aflu de la prietenii și apropiații mei că Alex a fost închis din cauza stupidei lui prostii, iar Adrian a rămas tot timpul cu mine la spital în speranța că va afla vești bune despre starea mea de sănătate.

[Citeşte mai departe…]

După acea întâmplare, micuța întâmplare, toate au decurs bine până a doua zi, când eu am avut din nou probleme. A doua zi de dimineață am plecat împreună sus pe munte, pe cărări, Mery ca întotdeauna era prima, în schimb eu și Alex eram mai la finalul grupului. În rând cu noi era și fratele lui Alex, Adrian, care se tot uita pe furiș la mine și îmi arunca priviri, de care uneori mă cam treceau fiori. Aveam proasta senzație că îl cunosc pe acest Adrian mai mult decât îmi imaginam eu.

[Citeşte mai departe…]