Am avut o perioadă foarte nebună pe la birou. Parcă toate lucrurile au luat-o razna și mă întreb oare când toate astea se vor termina. Nu cred că voi avea suficient timp pentru a mă recupera în aceste zile, dar rămâne speranța că într-o zi voi avea parte de tot ce îmi doresc. Referitor la zilele de la serviciu, munca este aceeași în fiecare zi și cum nu poți lipsi și nici nu poți lăsa treburile pe o altă zi sau în cel mai bun caz pe luna viitoare sau sfârșitul lumii.

[Citeşte mai departe…]

Mâine voi ajunge din nou acasă. Mă așteaptă încă o zi grea, dar nu vreau să mă plâng pentru ceea ce urmează să fac. Nu am timp de pierdut și îmi doresc să fac cât mai multe lucruri de care să mă bucur de ele. E ciudat că oboseala își spune mereu cuvântul exact atunci când nu trebuie și ai și mai multe lucruri de dus la bun sfârșit.

Sunt curioasă ce mă mai așteaptă mâine. Mi-e groază de ce o să găsesc la ale mele floricele. NU am mai avut grijă de ele de foarte mult timp și cred că mama nici ea nu a mai stat de ele ca altă data.

Dacă am să-mi gasesc toate ghivecele întregi înseamnă că au supraviețuit cu stoicism acestei perioade caniculare. Din câte ghivece aveam anul trecut aș fi foarte bucuroasă dacă au scăpat și jumătate din ele. În altă ordine de idei speranțe prea mari în grija fratelui și al tatălui meu pentru flori nu prea am. Cred că lucrurile vor degenera curând decât să se rezolve în bine.

Și oricum tata nu prea mai are grijă de grădina cu flori așa cum făcea și altă dată până să se îmbolnăvească. De aceea îmi doresc atât de mult să ajung acasă și să mă bag în grădina mea de flori până în gât, doar ca să le readuc din nou la viață. Mama cred că va fi cea mai fericita să mă vada din nou acasă, pe la plante, ca atunci când eram micuță și nu mai reușia să mă scoată de acolo ca să ma bage la somn în casă.

Abia aștept să încep să ies afară cu ai mei amici să încep să îmi fac propriile mele ședințe foto. Îmi doresc ca al meu entuziasm să dureze pentru fotografii o veșnicie și să nu fie ceva trecător. Vreau să îmi fac propria mea revistă foto, cu ședințe care mai de care mai tăznite, mai îndrăznețe și mai provocatoare. Și pentru că nu am cum să am totul așa dintr-o dată fară să fac absolut nimic.

[Citeşte mai departe…]

Am avut timp să mai ajung și eu în vizită pe la ale mele rude. Mi-aș dori să fac chestia asta mai des, dar cum mai tot timpul mi-l petrec la birou sau aș putea spune din ce în ce mai mult pe la birou. Îmi place să-mi petrec timpul liber în parc, îmi place să privesc oamenii care se perindă prin tot parcul și cască ochii prin jurul lor, de parcă sunt speriați de bombe.

[Citeşte mai departe…]

Vara asta e mai toridă ca oricand. Dacă până acum nu îmi făceam prea multe griji în privința acestei călduri, uite că de acum nu știu pe unde să mă mai ascund de această nesuderită căldură, ce nu te lasă nici să respiri. Și pentru că nu mă pot deplasa la țară pentru a mă bucura de răcoarea de acolo voi fi nevoită să încerc și altceva.

[Citeşte mai departe…]