Vara asta e mai toridă ca oricand. Dacă până acum nu îmi făceam prea multe griji în privința acestei călduri, uite că de acum nu știu pe unde să mă mai ascund de această nesuderită căldură, ce nu te lasă nici să respiri. Și pentru că nu mă pot deplasa la țară pentru a mă bucura de răcoarea de acolo voi fi nevoită să încerc și altceva.
Nu știu cât va mai dura toată această nebunie caniculară. Nu vreau sa îmi mai amintesc cât de greu mi-a fost să mă adaptez la această perioadă caniculară. Și mă gândeam că anul trecut nu era atât de cald și mă descurcam mult mai bine, dar acum toate parcă sunt împotriva mea.
Nu ma pot concetra la lucrurile, pe care le am de făcut, nu mă pot hrani așa cum poate m-aș hrăni in zilele fără căldură și lista poate continua. Parcă nici apa nu-mi mai potolește setea așa cum se întâmplă în celelalte luni din an. Ca sănu mai punem la socoteală faptul cănu mai știu ce să mai fac, doar pentru a ma răcori puțin și pentru a scăpa de senzația asta de piele uscată.
Și da, mi-aș dori să vină puțină ploaie, cât să mai răcorească asfaltul ăsta din oraș, ca prea ne-a încins ca pe niște cartofi prăjiți într-o tigaie. Când mă gândesc că mai trebuie să mai și gătesc pe căldura asta îmi vine să plâng. Parcă nu ar fi de ajuns că trebuie să suport căldura soarelui sunt nevoită să suport și căldura de la aragaz și tot ce implica acea căldură. Nu știu cum vă descurcați voi, dar eu ma descurc din ce în ce mai greu.
Lasă un răspuns