Tot încerc să găsesc răspunsul la întrebarea de ce nu suntem fericiţi? Oare egoismul nostru este mult prea mare încât să ne dăm seama că nu avem nevoie de prea multe lucruri pentru a obţine fericirea? Nu știu ce se întâmplă cu majoritatea oamenilor de nu îmţeleg că între fericire și bani nu trebuie să pui niciodată semnul egal.
[Citeşte mai departe…]
Căldură mare, din nou
Nu mai scăpam de căldură, nu mai scăpam de aceste zile fierbinți. O sa ajungem să ne uscăm la fel ca o plantă de la atâta soare. Daca aș fi trăit în nu știu ce țară unde canicula ar fi fost la ordinea zilei aș mai fi spus, dar așa într-o țară unde sunt predominante și ploile nu înțeleg de ce aceste veri sunt atât de uscate și fierbinți.
[Citeşte mai departe…]
Apusul prin geamul meu
Sunt o norocoasă am privilegiul să privesc apusul și răsăritul prin geamul meu. Experienţa asta de a privi cerul în fiecare secundă îţi dă senzaţia că poţi fistăpânul lumii. Asta este doar o mică bucată din imaginaţia mea, dar îmi place să privesc lucruri frumoase așa cum unul din ele poate fi cerul. Nu cred că există priveliște mai frumoasă decât asta. Mi-am imaginat mereu apusuri colorate, dar nu m-am gândit că pot avea chiar la mine în geam aceste apusuri. Totul pare magic, mult mai frumos decât atunci când tu crezi că ai descoperit întreaga magie a naturii. Oricum sunt foarte puțini oamnei care reușesc într-un final să observe totul și tot ce se întâmpla în jurul lor.
[Citeşte mai departe…]
Aparat de biguit și peripețiile de după…
Am avut o perioadă foarte nebună pe la birou. Parcă toate lucrurile au luat-o razna și mă întreb oare când toate astea se vor termina. Nu cred că voi avea suficient timp pentru a mă recupera în aceste zile, dar rămâne speranța că într-o zi voi avea parte de tot ce îmi doresc. Referitor la zilele de la serviciu, munca este aceeași în fiecare zi și cum nu poți lipsi și nici nu poți lăsa treburile pe o altă zi sau în cel mai bun caz pe luna viitoare sau sfârșitul lumii.
[Citeşte mai departe…]
Florile mele
Mâine voi ajunge din nou acasă. Mă așteaptă încă o zi grea, dar nu vreau să mă plâng pentru ceea ce urmează să fac. Nu am timp de pierdut și îmi doresc să fac cât mai multe lucruri de care să mă bucur de ele. E ciudat că oboseala își spune mereu cuvântul exact atunci când nu trebuie și ai și mai multe lucruri de dus la bun sfârșit.
Sunt curioasă ce mă mai așteaptă mâine. Mi-e groază de ce o să găsesc la ale mele floricele. NU am mai avut grijă de ele de foarte mult timp și cred că mama nici ea nu a mai stat de ele ca altă data.
Dacă am să-mi gasesc toate ghivecele întregi înseamnă că au supraviețuit cu stoicism acestei perioade caniculare. Din câte ghivece aveam anul trecut aș fi foarte bucuroasă dacă au scăpat și jumătate din ele. În altă ordine de idei speranțe prea mari în grija fratelui și al tatălui meu pentru flori nu prea am. Cred că lucrurile vor degenera curând decât să se rezolve în bine.
Și oricum tata nu prea mai are grijă de grădina cu flori așa cum făcea și altă dată până să se îmbolnăvească. De aceea îmi doresc atât de mult să ajung acasă și să mă bag în grădina mea de flori până în gât, doar ca să le readuc din nou la viață. Mama cred că va fi cea mai fericita să mă vada din nou acasă, pe la plante, ca atunci când eram micuță și nu mai reușia să mă scoată de acolo ca să ma bage la somn în casă.