Am cea mai tare mâță! De câte ori ajung acasă, la mine la țară, și mă vede bietul pisicuț vine țup la mine în brațe. Așa s-a întâmplat și aseară, ca de fiecare dată de fapt când ajung la mine în cameră. Am ajuns acasă dezamăgită și tristă. Nu aveam chef de nimeni și de nimic.
[Citeşte mai departe…]
Pentru iubitul meu, eu sunt doar o relicvă
Conflictele dintre noi au început cu mult timp în urmă, ca mai apoi situația noastră să se complice și mai mult în această vară. Nici măcar nu știu ce se întâmplă cu noi. Nu am habar ce vrea el de fapt să facă. Cert este că acum în prezent nu ne mai înțelegem absolut deloc.
[Citeşte mai departe…]
Marți trei ceasuri rele – croșeta, atacă!
Până astăzi nu am crezut în acel mit cu marți trei ceasuri rele. Pur și simplu mi s-a părut că este o prostie și că nu merită luată în seamă. Dar astăzi după ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat va trebui să mă mai gândesc puțin la acest lucru. Nu știu cum s-a întâmplat asta, dar știam că astăzi voi păți ceva urât. Știam asta chiar dinainte de a mă trezi.
[Citeşte mai departe…]
Mulțumesc, Bogdan!
Încep munca de birou fără prea mult chef și fără să schimb vreo două vorbe cu ai mei colegi. Nu mă simt bine, nu am chef de nimic și încerc să mă motivez pentru a-mi face treaba. Am senzația că timpul s-a oprit în loc, iar eu resimt această oboseală de parcă încă nu reușesc să mă odihnesc. Sunt zile în care nu mă regăsesc și sincer aș vrea să plec undeva cât mai departe de această zonă de confort.
[Citeşte mai departe…]Despre depresia mea…
De ceva timp nu reușesc să mă detașez de anumite probleme. Mereu mă izbesc de mine pe interior și cedez în faţa, în faţa acelei persoane pe care nu o recunosc și nici nu mă regăsesc în ea. Am crezut că pot trece peste problemele mele.
Am crezut că am lăsat trecutul în spate și am sperat să găsesc acea bucurie care mă face să trăiesc. Mi-am pierdut încrederea într-o zi superbă de toamnă și de atunci și până acum nimeni și nimic nu m-a făcut să-mi regăsesc încrederea și iubirea în oameni.
M-am săturat! M-am săturat de mine! M-am săturat de dublura mea ce apare mereu exact când nu îmi doresc asta. De foarte multe ori o găsesc în oglindă. Mă așteaptă acolo, mă așteaptă așa cum nimeni nu a știut să mă aștepte. Ea este povara mea și tot ea este durerea mea. Am ajuns să fiu depresivă și nimeni să nu poată să mă înțeleagă.
Prietenii mei buni îmi spun aceeași frază de fiecare dată care mă înfioară. Mă înfioară când aud: „ce-ai fată ești nebună?” Cum să le spun că eu nu mă mai înțeleg cu mine? Cum să-i fac să înțeleagă asta? Ei au impresia că eu doar glumesc, în timp ce eu mor pe dinăuntru.
Am două fețe: una tandră, frumoasă, zâmbitoare, gata să ajute pe oricine și cea de-a doua: rea, egoistă, plângăcioasă și chiar mai des ca altă dată neputincioasă. Și da, mă simt atât de neputincioasă încât simt cum fiara mă străpunge din interior către exterior.
Trăiește cu mine, trăiește în al meu interior – iar eu nu o pot scoate de aici. Depresia a venit poate din vina mea. Am luptat să am tot pe plan financiar, dar am uitat de mine. Am uitat să fiu fericită, am uitat să mai trăiesc și să mă bucur de acele momente unice.
De acele momente în care trebuia să mă bucur din suflet…am uitat de toate astea și în schimbul lor nu am primit decât o imensă durere. Poate că după atâta chin și atâția ani de muncă… poate că doar asta merit – o depresie ce-mi distruge interiorul și liniștea.