Incredibil, este a doua zi consecutivă când ajung să scriu despre filmele văzute de mine și cum următorul pe listă este „Agneepath” va trebui mai întâi să încerc să traduc puțin titlul filmului. Dacă aș face asta ca o simplă traducere nu ar însemna mare lucru, dar dacă urmărești acțiunea filmului și evenimentele relatate vei înțelege de ce acesta s-ar traduce „Pe calea focului”.

Data trecută v-am povestit ce am făcut în timpul meu liber. V-am spus că îmi place să urmăresc filme indiene și că desigur încă îmi place cultura indiană. V-am promis că o să vă povestesc câte puțin din filmele pe care le-am vizionat și cam asta am de gând să fac acum.

Și pentru că am avut câteva zile libere (adică sâmbătă și duminică) m-am decis să îmi iau câteva filme și să le urmăresc. Cum marea mea problemă sunt filmele indiene ( problemă în sensul că îmi plac, de fapt îmi place foarte mult cultura lor și dacă reușesc să am timp liber nu ezit să mă documentez despre acest lucru) m-am hotărât să mă inspir puțin din ele, recunosc și faptul că nu sunt cele mai bune filme, dar au ceva al lor, ceva specific ce îi diferențiază de ceilalți și nu mă refer doar la muzica din fiecare film, ci la faptul cum sunt construite cum se îmbină drama cu fericirea uneori până la finalul povești.