Îmi plac momentele de libertate și mai ales mometele în care călătoresc alături de prieteni e mult mai bine să te știi în apropierea persoanelor dragi decât să te știi singur fără prietenii. Eu am fost duminică la Brașov și pentru prima dată am mers cu telecabina, poate părea prostesc, dar mie mi-a plăcut foarte mult, încă nu pot să descriu acea senzație pentru că nu îmi găsesc cuvintele și mi-e foarte greu să stau acum să mă forțez să fac acest lucru.
[Citeşte mai departe…]
Altă lume?!
De sus totul părea mic şi mărunt nici măcar nu puteai sa distingi bine o casă de alta şi asta pentru că toate aveau aceeaşi înălţime aproximativ, aceeaşi culoare la acoperiş şi sincer toate semănau una cu alta. Se conservase atât de bine arhitectura caselor vechi de te făceau să simţi că eşti în altă ţară şi nicidecum în România. Străzile înguste şi pavate îi dădeau alt aer oraşului, îl îmbrăca în veşminte de sărbătoare şi într-un parfum magic. Totul era frumos… magic!
[Citeşte mai departe…]
Zile frumoase…
Dacă până acum am avut o stare ciudată sau doar asta simţeam eu mi-am dat seama că nu eram singura cu aceată stare, când am ajuns la serviciu mai toţi colegii mei erau obosiţi şi posomorâţi de parcă ar fi văzut o fantomă. Mi-am dat seama că starea noastră nu era generată doar de simplul fapt că este vineri şi scăpăm de muncă (lenea ne-a îmbrăţişat pe toţi), ci şi vremea de afară a contribuit la starea noastră de spirit.
[Citeşte mai departe…]
Speranţă pentru copii
Astăzi nu ştiam ce articol să scriu nu ştiam despre ce să vă vorbesc şi am cerut ajutorul unui amic. M-a întrebat dacă am scris ceva despre concertul de mâine şi că ar fi potrivit să scriu despre asta. Sincer am uitat un lucru foarte important, am uitat să vorbesc despre necazurile micuţilor, care uneori am probleme de sănătate chiar de la naştere. De ce spun asta? Pentru că de fiecare dată când vezi un copil bolnav încep să ţi se umezească ochii şi să te gândeşti ce ai face dacă ai fi în locul acelor părinţi, mai ales să fi conştient de faptul că nu ai un spital pentru copii corespunzător care să le aline durerea şi să-i pună pe picioare.
[Citeşte mai departe…]
Picături de apă
Probabil că știți de data trecută că mi-a plăcut să pozez un copilaș în momentele în care se zbenguia în apa unei fântani (impropriu spus) din Ploiești, însă nu am avut timp să vă povestesc ce m-a determinat să fac puștiul. În momentul în care mă apropiam de el ca să-l prind în apă, vedeam tot mai ciudate picăturile de apă, uneori erau rotunde, alteori ovale, iar dacă mă apropiam mai mult lua diverse forme.
[Citeşte mai departe…]