Ceea ce se numea a fii prima zi de toamnă, de fapt a fost o zi foarte caniculară, cu foarte mult soare și multă uscăciune. Când mă gândesc la toamnă ma gândesc în primul rând la acele zile ploioase, reci și zecile de frunze uscate ce se aștern pe jos. Am făcut câteva poze pe timpul unei toamne lungi, dar asta se întâmpla acum mulți ani, când eu înca mai studiam la facultate. Recunosc îmi place toamna atât de mult încât mă reîndrăgostesc de ea în fiecare an. Chiar daca îmi aduce și putină stare de neliniște am învățat să o iubesc pentru tot ceea ce mi-a dăruit, indiferent că a fost de bine sau de rău. Dar în principal îmi plac zilele de toamnă deoarece în aceste zile pot fii foarte creativă și de fiecare dată mai descopăr câte ceva nou în comportamentul meu.

[Citeşte mai departe…]

I-am promis Anei, verișoarei mele, că voi înceta să mai fiu tristă. Ultima data când ne-am văzut și am avut mai mult timp de stat împreună a fost ieșirea noastră la munte. Ne-am dorit amândouă lucrul ăsta, întrucât trecuse prea mult timp pe lânga noi și nici măcar nu am avut o secundă liberă, în care să discutăm liniștite despre ale noastre frământări. Sunt convinsă că dacă vor mai exista astfel de întâlniri îmi voi recăpătă încrederea în mine și nu voi mai avea nici un fel de probleme… Dar, cum eu nu prea am voie să plec din orașul ăsta blestemat, mi-e din ce în ce mai greu să-mi revin și să-mi recapăt zâmbetul. Știu că eu sunt principala vinovată pentru suferințele prietenilor mei apropiați. Nu vreau să îi fac să sufere nici măcar o secundă. Numai că a mea teamă de necunoscut și de a greșii se amplifică și nu îmi oferă absolut nimic bun.

[Citeşte mai departe…]

Am început o săptămână foarte aglomerată. Cu programul schimbat și cu toate cele date peste cap. Însă nu regret nimic. Nici macar faptul ca nu mai am timp pentru alte lucruri și cu toate astea sunt pregătită ca în fiecare zi să fac față unor noi provocări. Sunt multe lucruri de făcut și acasă și la birou, și pe la țara câteodată. Nu mai vreau să pierd timpul pe care eu le cred nefolositoare. Nici măcar în joacă nu aș mai dori să mai pierd ceva din timpul meu. Sunt din ce în ce mai sigura pe mine că într-o zi o să-mi fac timp pentru toate. O să am acel timp și spațiu, pe care mi l-am dorit dintotdeauna. Da, e foarte greu să mă gândesc de pe acum la viitor, dar niciodata nu mi-am pierdut speranța.

[Citeşte mai departe…]

Sunt din ce în ce mai fericită, cu cât ajung să-mi finalizez proiectele, cu atât fericirea îmi iese prin piele. Cine s-ar fii gândit că eu vreodată aș reuși să fac și altceva nu întocmai pentru ceea ce am fost pregătită. Știu pentru toată aceasta fericire ar trebui mai întâi să-i mulțumesc unei persoane foarte, foarte dragi mie.

Bunica avea întotdeauna dreptate – nu renunța la ceea ce te face fericită, în ziua când vei renunța la asta vei uita modul în care trebuie să-ți trăiești viața. Avea atâta dreptate… nu știu ce naiba a fost în mintea mea de mi-am negat întotdeauna pasiunea pentru scris. Sau poate ca i-am lăsat pe ceilalți să se bage prea mult în viața mea și în acest fel să mă conducă. Doamne cât timp am pierdut pe nimicuri, când puteam sa fiu cu adevărat fericită.

[Citeşte mai departe…]

Sunt deja în a treia săptămână de mâncat sănătos să spunem. Nu am mai mâncat nici un fel de prăjeli și nici nu am mai băut sucuri acide, asta din păcate până astăzi când am comis-o. Cine oare m-o fii pus pe mine să merg la KFC și să mănânc de acolo, când eu mă chinui să-mi țin propriul meu regim. Să spunem ca mi-a fost greu doar în primele zile, iar acum m-am obișnuit, ba din contra a început să-mi placă regimul meu. Dacă mă întreba cineva la început cum o să mă descurc aș fi spus că dacă nu o să-mi convină ceva am să renunț pur și simplu. Dar mă bucur că până la urmă nu a fost așa și că am reușit să mă descurc și fără sucuri și fără prăjeli. Cine ar fii crezut asta?

[Citeşte mai departe…]