Săptămâna asta este una foarte solicitantă. Nu vreau să mă plâng de munca mea întrucât mi-o îndrăgesc atât de mult și daca reușesc să mă mențin până la sfârșitul săptămânii în forță asta ar fi nemaipomenit pentru mine. Abia așteptam să încep săptămâna, abia așteptam să-mi primesc noile atribuții și da îmi place să muncesc mult mai mult decât să stau degeaba.
Nu sunt eu de fel omul perfect, dar încerc pe cât posibil să mă concentrez la ceea ce fac și să-mi finalizez treaba corect și în timp util. Nu-mi doresc nimic mai mult decât la sfârșitul zilei să simt că totul este în ordine și că da, treaba mea a fost făcută în mod corect. Asta pentru mine este cea mai mare satisfacție și nimeni nu mi-o poate lua.
Cred că asta se întâmplă și datorită faptului că orice aș face nu pot fi supărată pe meseria mea, nu mă pot plânge de ea, chiar dacă uneori mă simt epuizată și mi-aș dori sincer să fac cu totul și cu totul altceva. Uneori mi-aș dori să am puțin mai mult curaj pentru ceea ce îmi doresc să fac… E urât că într-o lume ca asta nu poți fi tu însuți, nu poți crea ceea ce tu îți dorești și mai rău decât atât ești nevoit să accepți toate prostiile altora.
De aceea de foarte multe ori am nevoie de înțelegere și de oameni capabili să facă asta. E din ce în ce mai ciudat că lumea asta a ajuns să se gândească numai și numai la bani. Oricum până la urmă am ajuns la concluzia că da îmi iubesc meseria și locul de muncă…
Adaugă un comentariu