Îndoielile vieții – treburi neterminate

M-am încăpățânat exact atunci când nu trebuia. De fapt, îndoielile au apărut în urma deciziilor greșite ce le-am luat cu ceva mai mult timp în urmă, când mi-am lăsat deoparte prietenii apropiați și familia. Nu știam pe atunci că toate aceste decizii luate pe repede înainte vor avea și efecte negative.

De fapt cred că pe deoparte am fost foarte egoistă și pentru câteva moment m-am gândit doar la ceea ce credeam că este bine pentru mine. Nu sunt o persoană extraordinară, dar mă străduiesc în fiecare zi să fac ceva și mai bun, să devin și să mă perfecționez mult mai mult decât ceea ce am reușit să fac cu o zi în urmă.

Cred că la acest aspect în perfecționare ar trebui să lucrez mult mai mult, să mă detașez cumva de ceea ce nu mă lasă să-mi văd de treaba mea și să reușesc în ceea ce-mi propun. Offf, și pentru început am foarte multe chestii pe care vreau să le rezolv.

Nu îmi este teamă că nu aș avea timp suficient deoarece m-am obișnuit să-mi stabilesc singurică programul și proiectele mele. Nu am nevoie să-mi pună cineva pe tapet ceea ce trebuie să fac într-o zi sau alta. Pur și simplu am învățat să mă descurc.

Poate că acum nu îmi ies toate așa din prima, dar pe viitor sunt sigură că voi reuși indiferent de greutăți. De fapt cred că dacă nu aș întâmpina greutăți nu aș putea să mă dezvolt, nu aș putea să-mi dezvolt personalitatea și nici caracterul, stilul meu.

Și pe cât de încăpățânată eram în anumite chestii, pe atât de calmă și de liniștită iau acum deciziile, chiar dacă în unele probleme am nevoie de timp și de sfaturile persoanelor apropiate. Până la urmă ăsta este și farmecul vieții să te poți descurca în situații limită cu ceea ce ai la îndemână, să nu pui prea multe întrebări, să nu te îndoiești de capacitatea ta de a rezolva/descurca treburile și întotdeauna să mergi cu fruntea sus.

Chiar dacă nu am luat de fiecare dată cele mai bune decizii sunt mulțumită că nu m-am blocat pe acolo pe undeva să nu mai pot face față întregului concept denumit viață.