Am încercat de atâtea ori să mă feresc de ceea ce îmi place cu adevărat să fac. Probabil că într-o anumită perioadă am fost prea aspră cu mine, prea dură în evaluarea mea personală. Nu aș putea spune că sunt ființa perfectă pentru acest tărâm, dar aș putea spune că mă străduiesc suficient de mult încât să nu rămân în urmă.
Nu știu ce mă așteaptă în viitorul apropiat, dar încă mai sper că îmi pot rezolva toate problemele mele, iar acele dorințe năstrușnice vor deveni realitate. Sunt conștientă că acum prea multe lucruri nu aș putea face, dar încă sper la o perioadă mai bună în viața mea. Mi-am dorit să am familia aproape, de partea mea în orice clipă și într-un final în sfârșit am asta.
Am avut perioade și mai grele de atât și mai complicate și totuși nu am cedat… le-am făcut față așa cum și-a dorit bunica și așa cum își dorește și mama în acest moment. Știu că mă susține indiferent de alegerile pe care le fac sau de lucrurile pe care le aprob. Mi-am dorit ca niciodată să nu o deranjez cu prostiile mele, dar într-un final am înțeles cât de importantă este mama în tot acest labirint al vieții, jocul din care nu poți scăpa fără să dai ceva la schimb.
Sunt încăpățânată mai rău decât un catâr asta o știu foarte bine și nu trebuiesă mi-o spună nimeni. Am luat toată încăpățânarea de la tata și de la bunicul – ei sunt vinovați pentru chestia asta, iar de la bunica am luat cele mai importante lucruri, ambiția, curajul de a nu mă opri în timpul unei furtuni și bine înțeles unul dintre atuurile importante în ziua de astăzi – frumusețea ei.
Nu vreau să-mi dezamăgesc familia de aceea mă tot gândesc cum să fac din lucrurile imposibile în acele lucruri posibile. Doamne ajută-mă să nu greșesc prin alegerile făcute și ajută-mă să trec peste fricile mele…
Adaugă un comentariu