După mult timp petrecut plângând mi-am dat seama că nu mai pot schimba nimic din trecutul meu. Oricât de mult aș plânge asta nu îmi rezolvă problemele și în plus de asta sunt conștientă că trebuie să-mi rezerv timp si pentru lumea mea mică. Am acceptat orgolii, am acceptat tot ce era de acceptat, dar se pare că într-un final toate astea au o limită. În fine nu am să fac din lucrurile astea un mare tam tam, dar sper ca pe viitor să mă păzesc mult mai bine de probleme. Și cu toate astea timpul petrecut la ţară m-a ajutat să înţeleg și în același timp să mă înţeleg. Până la urmă toate astea s-au întâmplat cu un scop și nu contest asta.
Poate că e mai bine așa, cel puțin acest lucru am să-l văd pe parcurs, chiar dacă acum nu mai am nici un chef să merg mai departe, să trec peste ceea ce mă nemulțumește și să-mi înving temerile. O parte din vină este numai a mea, o parte din ceea ce a fost este doar a mea și prefer să rămână așa. Să o păstrez undeva în adâncul sufletului, ca mai apoi să întorc pagină și să-mi văd mai departe de treabă. Confuzia mea mai devreme sau mai târziu va lua sfârșit, iar atunci nimic din ceea ce am făcut acum nu mi se va mai părea tardiv și nepotrivit.
Cred că acum mai mult ca niciodată am nevoie să mă afund în muncă, să muncesc așa cum până acum doar îmi imaginam și speram că o voi face… cred că acum este momentul potrivit. Cât de greu poate să fie? O să fac eu ceva, cumva să reușesc tot ceea ce mi-am propus pentru această vară. Și așa cum îmi tot spune prietena mea nu există nu pot – am să încerc să privesc dincolo de acest nu pot și am să găsesc acele soluții pe care le-am căutat mereu.
În plus de asta trebuie să mă bucur de prietenii mei, de oamenii care mi-au fost aproape și niciodată nu m-au criticat pentru ceea ce am făcut, ci pentru ceea ce credeam că nu pot face. Au fost momente în care nu înțelegeam ce se întâmplă cu mine și au mai fost și acele momente în care încercam să mă descarc prin plâns. Nu era o soluție, dar pentru mine în acele clipe era cel mai bun refugiu. Momentan mi-am spus că mă voi descurca și singură… și da fac eforturi pentru asta fără să mă plâng, ci doar uneori strâng din dinți și mă gândesc la ceea ce am de făcut, la ceea ce trebuie să fac și bineînțeles să visez că într-o zi am să-mi satisfac toate dorințele.
Astăzi nimic nu mai pare imposibil!
Adaugă un comentariu