Mă întrebam zilele astea ce m-aș fi făcut dacă nu aș fi fost în stare să visez, să am propriile mele pasiuni și metodele mele de relaxare, oare cum m-aș fi putut relaxa sufletul ăsta nevinovat? M-am obișnuit de fiecare dată să fac câte ceva și niciodată să nu pierd timpul fără să fac ceva, așa am văzut-o pe bunica, așa m-am obișnuit și eu și acum chiar dacă m-ar închide cineva într-o cameră tot aș găsi câte ceva de făcut în acel loc. Trebuie să-mi revin și să-mi fac din nou programul pe care l-am abandonat cu ceva timp în urmă, vreau să nu mai depind de nimeni, chiar dacă asta înseamnă sacrificiu și multă muncă știu că o pot face, am mai făcut-o odată deci o pot face și acum…
Nu îmi pasă cine îmi va sta în cale, pentru că nu voi da nimănui prilej să se apropie de visele mele mai mult decât le-am permis, dar asta este o altă problemă a mea pe care sper să o rezolv cât mai repede cu putință și sper ca de această dată să nu mă mai oprească nimeni din drumul meu, de această dată nu voi permite acest lucru și sunt mai hotărâtă decât mi-aș fi putut imagina. Mă simt la fel cum mă simțeam înainte de accident, cand nimeni nu putea să se opună în drumul meu așa că singurul lucru de care mai am nevoie este credința în visul meu, după aceea sigur voi reuși cu ceea ce mi-am propus să fac, mai am nevoie de doar puțină răbdare…
Adaugă un comentariu