Punem etichete mult prea repede. Ne place să fim mai cu moț și să etichetăm pe unul sau pe altul. Din diferite motive. De cele mai multe ori, despre lucrurile negative. Râdem de el că este prost, râdem că nu are școală, că nu are o nevastă bună, că nu s-a dezvoltat atât de mult profesional sau că e sărac.
Mai sunt și oameni ce râd pentru că se gândesc că ceilalți sunt din altă categorie socială. Și aici mă refer direct la rasism.
Suntem învățați de mici că țiganii sunt răi, că țiganii ne fură dacă nu suntem cuminți. Da, au fost probleme în trecut, e clar că fără fum nu iese foc, dar cred că perioadele acelea au trecut. Eu zic că avem niște oameni care încep să se dezvolte și că nu mai sunt chiar atât de multe probleme.
Fie unii dintre ei sunt la închisoare, fie alții au ajuns la concluzia că este mai bine în afară. Ba la muncă, ba la activitățile pe care le făceau zilele trecute, în România. Cert este că lucrurile s-au mai schimbat.
Sigur, nu am pretenția să cred că totul este roz și că nu vor mai fi probleme, dar eu cred că am mai evoluat. Poate chiar am mai integrat pe acei nomazi. Măcar în orașele mari, dacă nu în cele mici, în care nivelul, pe ansamblu, este mai slăbuț. Evident că sunt și elite printre acei oameni. Tocmai de aceea nu este bine să generalizăm.
Mare mi-a fost mirarea zilele trecute, pe stradă, când am văzut că băieți tineri, ce nu păreau a avea școală, dar te-ar fi speriat dacă îi vedeai în gașcă în afara orelor de muncă, muncind la mătură.
Da! Nu e o muncă rușinoasă. Este un mod de a câștiga o pâine corect, fără a da în cap pe stradă. Au întrat în câmpul muncii și încearcă să își câștige pâinea.
Pentru asta îi apreciez și sper că lumea se va schimba și vom trece de pragul discriminării și generalizării.
Adaugă un comentariu