Ți-ai imaginat vreodată cum o să fie cea mai frumoasă zi din viața ta? Și aici mă refer la ziua nunții tale… Eu una nu mă gândesc la asta pentru mine, nu e cazul și nici momentul potrivit. În schimb recunosc au fost moment când m-am gândit la rochie, la nuanțele acesteia și de ce nu la croiala în sine. Cred că am căpătat această obsesie plăcută datorită mamei. Ea este mereu nemulțumită de munca ei, dar și atunci când ajunge la rezultatul mult dorit și așteptat, rochiile pe care le crează sunt atât de speciale, atât de unice.

[Citeşte mai departe…]

I-am promis Anei, verișoarei mele, că voi înceta să mai fiu tristă. Ultima data când ne-am văzut și am avut mai mult timp de stat împreună a fost ieșirea noastră la munte. Ne-am dorit amândouă lucrul ăsta, întrucât trecuse prea mult timp pe lânga noi și nici măcar nu am avut o secundă liberă, în care să discutăm liniștite despre ale noastre frământări. Sunt convinsă că dacă vor mai exista astfel de întâlniri îmi voi recăpătă încrederea în mine și nu voi mai avea nici un fel de probleme… Dar, cum eu nu prea am voie să plec din orașul ăsta blestemat, mi-e din ce în ce mai greu să-mi revin și să-mi recapăt zâmbetul. Știu că eu sunt principala vinovată pentru suferințele prietenilor mei apropiați. Nu vreau să îi fac să sufere nici măcar o secundă. Numai că a mea teamă de necunoscut și de a greșii se amplifică și nu îmi oferă absolut nimic bun.

[Citeşte mai departe…]

Sunt din ce în ce mai fericită, cu cât ajung să-mi finalizez proiectele, cu atât fericirea îmi iese prin piele. Cine s-ar fii gândit că eu vreodată aș reuși să fac și altceva nu întocmai pentru ceea ce am fost pregătită. Știu pentru toată aceasta fericire ar trebui mai întâi să-i mulțumesc unei persoane foarte, foarte dragi mie.

Bunica avea întotdeauna dreptate – nu renunța la ceea ce te face fericită, în ziua când vei renunța la asta vei uita modul în care trebuie să-ți trăiești viața. Avea atâta dreptate… nu știu ce naiba a fost în mintea mea de mi-am negat întotdeauna pasiunea pentru scris. Sau poate ca i-am lăsat pe ceilalți să se bage prea mult în viața mea și în acest fel să mă conducă. Doamne cât timp am pierdut pe nimicuri, când puteam sa fiu cu adevărat fericită.

[Citeşte mai departe…]

Sunt deja în a treia săptămână de mâncat sănătos să spunem. Nu am mai mâncat nici un fel de prăjeli și nici nu am mai băut sucuri acide, asta din păcate până astăzi când am comis-o. Cine oare m-o fii pus pe mine să merg la KFC și să mănânc de acolo, când eu mă chinui să-mi țin propriul meu regim. Să spunem ca mi-a fost greu doar în primele zile, iar acum m-am obișnuit, ba din contra a început să-mi placă regimul meu. Dacă mă întreba cineva la început cum o să mă descurc aș fi spus că dacă nu o să-mi convină ceva am să renunț pur și simplu. Dar mă bucur că până la urmă nu a fost așa și că am reușit să mă descurc și fără sucuri și fără prăjeli. Cine ar fii crezut asta?

[Citeşte mai departe…]

De ceva timp mă tot întreabă un amic din India de ce imi place atât de mult să merg la munte? Am tot incercat să-i dau diverse răspunsuri, dar se pare că de fiecare dată când mă agitam să îi spun de ce merg la munte, tot de atâtea ori nu înțelegea… parcă era un căpcăun… În acele zile tot încercam să găsesc soluția perfectă pentru soluționarea acestei enigme, pe care o avea al meu amic. Până la urmă i-am spus că în momentul în care am să găsesc ceva adecvat prin care să-i răspund am să-i comunic.

[Citeşte mai departe…]