Aseară am vrut să mă bucur de câteva minute de libertate și da, m-am bucurat… Am avut poftă de ceva bun, de ceva dulce și bun. De obicei nu mă omorî după lucruri dulci, ci mai degrabă îmi place să le realizez, să le pregătesc. Cu mâncatul, așa cum am spus și mai devreme, nu prea mă omorî, căci îmi piere cheful după ce le pregătesc – probabil de la miros sau ceva de genul.
În fine, îmi doream să mă servesc cu ceva dulce după ce am terminat programul de la birou. Și da! Am găsit metoda prin care mi-am satisfăcut pofta. Am dat fuga și mi-am cumpărat două gogoși cu ciocolată. Iniţial nu știam ce să-mi iau, dar odată ce m-am uitat în vitrină am găsit deliciul perfect.
Am ales gogoșile pentru că arătau atât de bine și nu m-am putut abţine. Cred că în acel moment, când am ridicat pachetul cu gogoșile, aveam cel mai mare zâmbet pe buze și pe întreaga faţă. A trecut destul de mult timp decând nu am mai zâmbit așa sau poate că eu nu am avut suficiente motive sa fac asta.
În plus amintirile astea întotdeauna mă binedispun și mă fac să mă simt exact ca atunci când eram în brațele bunicii și știam că nimic rău nu se poate întâmpla. În cele din urmă am realizat că lucrurile bune din viața unui om sunt bine păstrate undeva printr-un colț al minții.
Oricum ar trebui să notez aici cum m-am simțit în acele momente. Nu știu dacă și tu ai avut astfel de trăiri, dar pentru mine au fost intense, mai ales că m-am decis să am la îndemână și dovada.
- m-am simțit ca un copil răsfățat și răzgâiat;
- mi-au trecut prin față cele mai plăcute amintiri;
- m-am bucurat de unicitatea momentului;
- m-am hotărât să repet experiența și cu oamenii apropiați mie, de acasă;
- m-am lăsat dusă de val și de senzații;
Nu cred că aș avea suficiente cuvinte, pe care să le folosesc pentru a descrie ceea ce am simțit. Până la urmă chiar a fost ceva unic și minunat. Abia așteptam să ajung în stația de maxi taxi, să mă așez pe o bancă și să încep să-mi savurez gogoașa mea cu ciocolată. Aș putea spune că a fost un adevărat festin, în cele din urmă. Totuși, parcă i-a lipsit ceva acelei gogoși.
Probabil gustul de altă dată sau poate că a avut parte de prea mult ulei, în momentul în care a fost prăjită, căci am rămas cu ceva ulei pe degete. Fericire pentru că am avut la îndemână șervețele. Însă, chiar, și așa am fost fericită că am avut parte de acel moment și că m-am bucurat liniștită de gogoașa mea. Tu când ai avut parte de un moment unic?
Adaugă un comentariu