De curând am fost plecată prin țară, adică mai bine spus am fost să vizitez câteva locuri pentru a mă relaxa. Probabil că știți și voi cum este să aveți câteva luni pline de lucru, pline de stres și cred că vă gândiți și voi la o modalitate de a vă relaxa. Pentru mine această modalitate aș putea spune că este una dintre cele mai bune. Chiar cu această ocazie mă gândeam că aș putea să încep un nou proiect, să-l creionez și de ce nu chiar să-l cresc mai bine decât pe un copil.
În acele două zile libere am vizitat zona Buzăului. Și da am spus două zile pentru că atât au fost, sâmbătă după amiază și duminică. Mi-a plăcut să văd una din cascadele din acea zonă pentru că sunt îndrăgostită de apă, chiar dacă de cele mai multe ori mă tem de aceasta. apoi mi-a plăcut să văd reacția acelor vulcani noroioși. Totul a fost foarte plăcut, chiar dacă nu am avut foarte mult timp la dispoziție.
Mi-ar fi plăcut într-adevăr să am ceva mai mult timp de vizitat, mi-ar fi plăcut să văd acele zone vechi ale Buzăului, acele locuri în care poate se mai află un locaș sfânt sau două. Nu sunt o persoană care să se ducă în fiecare duminică la biserică, așa cum ar spune una din bunicile mele: hai maică la biserică, duminică de duminică nu mai trăi în păcat, că parcă doar cu mersul la biserică aș rezolva cu toate problemele mele.
Nu am nimic cu ceea ce face bunica, dar nu mă simt în stare să mă târăsc duminică de duminică acolo, chiar dacă sunt o persoană care crede în Dumnezeu, nu îmi place să arăt asta. Dacă am ceva bun de făcut o fac fără să știe toată lumea din jurul meu. Este adevărat și faptul că de curând încerc să-mi adun prietenii și să-i fac să înțeleagă anumite lucruri și fapte pe care eu mi le doresc să le duc la bun sfârșit.
Și pentru că în fragmentele de mai sus am vorbit de biserică sincer vă spun că mi-aș fi dorit să descopăr un locaș vechi , unde toate lucrurile din acel locaș sunt făcute manual de la cap la coadă. Aici mă refer la faptul că începând de la baza clădirii și până la acele veșminte pe care preoții le poartă. Și că am adus în vorbă veșmintele preoților trebuie să mărturisesc ceea ce îmi place la acele veșmite sunt acele bedernite, care dau un altfel de aspect, un aer nou, un alt fel de stil adoptat, care mă cam duce cu gândul la acel șal purtat de oamenii din India, numai că cele purtate de preoții de la noi sunt brodate.
Așa cum v-am spus sunt fam lucruri făcute manual, cusute manual și de ce nu brodate manual. Și pentru că sunt o fire foarte curioasă am căutat câte ceva legat de acel șal și am găsit bedernite la prețuri bune, având în vedere că acestea sunt realizate manual și necesită mult timp pentru a realiza un astfel de șal.
Adaugă un comentariu