Sămbătata trecută toți copiii au primit daruri pentu că așa este obiceiul de Sfântul Nicolae, eu în schimb de ziua numelui meu am primit mai mult decât mă așteptam. A fost cel mai frumos dar, de fapt a fost cea mai frumoasă întâlnire pe care am avut-o, chiar dacă a fost în vis. M-am întâlnit cu bunica nu o mai văzusem de ceva timp și aveam nevoie să o simt, să-i revăd chipul, chiar dacă a fost doar în vis. A fost cea mai mare bucurie, mai ales că aveam câteva probleme la care nu găsisem rezolvare și cărora nu știam cum să le fac fața.
Îmi doream atât de mult să o văd, dacă în primăvara trecută îmi era ușor să închid ochii și să o văd, acum mi-e din ce în ce mai greu să o găsesc printre visele mele, dar știu că orice problemă voi avea, voi găsi rezolvarea printre lucrurile ei, printre cărțile ei, prin discuțiile interminabile din copilăria mea și da printre acele amintiri pe care le păstrez adânc în sufletul meu.
Dar nu despre asta vreau să vă spun, ci despre darurile pe care le-am pregătit celor dragi. Le-am împachetat frumos pe fiecare în parte, urmează mâine și poimâine să le pictez, deoarece sâmbătă dimineață vreau să ajung la țară și să le împart tuturor. Nu sunt cine știe ce daruri, dar este plăcut momentul atunci când dăruiești, mai ales sentimentul de după.
Ce bine în curând voi ajunge acasă, locul unde mă simt cel mai bine!
Adaugă un comentariu