Am o zi destul de agitată și sincer sper să se sfârșească mai repede, pentru că am senzația că nu mai rezist, că nu mai fac față și totul se dărâmă în jurul meu, de parcă aș fi într-un peisaj apocaliptic. Mereu mi-am dorit să fac câte ceva să nu pierd timpul aiurea, iar din timpul meu liber să rezulte ceva, să rezulte acel ceva de care să mă simt mândră… asta mi-am dorit… asta îmi doresc deși perioada pe care o traversez nu este una prea bună.
Mâine este ziua mea, zi de care știu doar cei apropiați și atât. De fapt e ziua noastră, a mea și a tatălui meu… nu îl pot vizita mâine pentru că trebuie să fiu aici, aici la birou. Birou pe care uneori îl urăsc, îl detesc, iar altă dată îl respect, iar munca pe care o fac o iubesc, iar în trecut am iubit-o mai mult decât mi-am iubit sănătatea, dar despre asta nu discut, munca mea este onestă, respectat și demnă… o doamnă frumoasă pe care nu o poți înșela și nu o poți minți, doamna care este pură, frumoasă și întotdeauna sinceră – asta este munca mea, așa o văd eu, asta reprezintă pentru mine; munca ce îmi dă putere, dar în același timp îmi face și rău.
De ziua mea, de moș Nicolae, nu-mi doresc nimic, doar un strop de liniște și atât, de cadouri și de restul mă ocup eu. Voi ce daruri așteptați de la moș Nicolae?
Adaugă un comentariu