Cum îmi petrec timpul acasă și printre activitățile zilnice?

Cineva mi-a amintit zilele trecute de faptul că anumite persoane nu înțeleg exact sintagma: „stai acasă”. Deseori m-am confruntat cu aceasta și asta pentru că majoritatea oamenilor au impresia și, totodată, cred că dacă „stai acasă” – e clar nu faci nimic toată ziua și lenevești. Ei bine, lucrurile nu stau chiar așa, căci oricât de mult mi-aș dori să lenevesc recunosc sunt zile în care nu-mi ajunge timpul să rezolv tot ceea ce mi-am planificat.

Nu știu dacă și alte persoane se confruntă cu această problemuță, dar eu cu siguranță mai am multe de învățat la capitolul organizare, deoarece în fiecare zi mai descopăr ceva nou cu privire la ceea ce am amintit mai devreme. Și ca să lămuresc această situație cu „stai acasă – stai degeaba” cred că fiecare dintre noi are propriile tabieturi pe care și le pune în practică zi de zi.

La care putem adăuga treburile de la job, plus activitățile casnice (și aici nu cred că mai este cazul să le înșiruiesc) și tot aici mai trebuie să mai adaug și doleanțele apropiaților pe care trebuie să le rezolv înainte de sfârșitul zilei. Iar la final dacă îmi mai rămâne timp și pentru mine, atunci pot să spun că este o zi câștigată.

După cum puteți observa nu aduc niciun fel de scuze, cum că stau la țară și pe aici mai sunt și animale de întreținut și grădina de legume (mai exact solarul), grădinița cu flori sau ghivecele cu flori la care nu renunț nici în ruptul capului. Toate acestea nu le-am pus la socoteală, căci pentru mine sunt treburi normale cu care m-am obișnuit din copilărie și pe care n-aș putea să le exclud din viața mea.

Prin urmare în cele ce urmează am să vă prezint pe scurt felul în care arată o zi normală pentru mine și activitățile pe care i le atribui.

Cum arată o zi obișnuită din viața mea?

Pentru început aș vrea să spun că al meu program este unul destul de matinal. De asemenea mai sunt zile când mai trag puțin de timp și mai răpesc câteva minute de somn, dar îmi iau avânt pe timpul zilei și recuperez ceea ce am de făcut fără să mai las ceva și pentru a doua zi.

• 6.00 dimineața trezirea – nu pot să o fac natural și mă ajută alarma de la telefon;
• apoi urmează să  mă dezmeticesc (spălat, schimbat de haine și bineînțeles prima ceașcă de cafea);
• în timpul cafelei de dimineață îmi verific mail-urile și bineînțeles mă asigur de ceea ce am de făcut pentru job sau colaboratorii mei în ziua respectivă;
• după asta mă apuc efectiv de treabă și încep să lucrez, chiar dacă sunt de acasă și chiar dacă munca asta îmi ia câteva ore bune din zi. Cu atât mai mult când am și inspirație pentru scris;
• la mijlocul zilei am parte de prima masă și cea mai importantă pentru mine aș putea spune cea mai consistentă la care se adaugă și ceașca de cafea nr.2;
• urmează bineînțeles să mă ocup de treburile casnice și aici nu pot să nu includ binecunoscutele activități după cum urmează: adăparea animalelor, tuturor animalelor (capre, câini, pisici, porci, păsări, nimfe), prepararea felurilor de mâncare pentru mine și membrii familiei, apoi curățenie prin toată casa, spălat de vase, spălat de rufe;
• la final după ce termin munca din interiorul casei, începe munca din exterior, iar aici amintesc de grădini (legume/flori), menținerea curățeniei în curte, pregătirea lemnelor pentru sobe și șemineu (mai ales pe timp de toamnă/iarnă);
• iar dacă se întâmplă ca la final de zi să am timp și pentru mine, chiar este o zi reușită.

Cam așa arată o zi obișnuită pentru mine și nu mă plâng de asta pentru că m-am învățat așa, tot timpul în mișcare și tot timpul câte ceva de făcut. Nu-mi place să-mi pierd timpul cu văicăreli și poate că de aceea aproape zi de zi am timp și pentru ceea ce îmi place mie să realizez fără să simt oboseală.

Pasiuni născute cu scopul de a-mi umple timpul liber

Cu siguranță cred că v-am mai spus că-mi place să fiu foarte creativă, iar dacă nu mă simt în stare să creez ceva tot am timp pentru a mă inspira din diverse trucuri, obiecte sau mici chestiuțe care să-mi facă existența mai ușoară. Ce-i drept îmi place să urmăresc diverse personaje, să aflu lucruri interesante și bineînțeles să mă descopăr pe mine. Cu toate astea am observat că treptat, puțin câte puțin mi-am făcut timp și pentru pasiunile mele:

• îmi place să croșetez foarte mult diverse obiecte vestimentare, dar și lucruri decorative care să-mi înfrumusețeze casa;
• am timp pentru pictură, schițe și de ce nu, cărți speciale de colorat pentru a-mi relaxa mintea;
• construiesc – îmi face mare plăcere atunci când construiesc (din diferite materiale tot felul de obiecte de decor sau care să mă ajute în diverse activități);
• îmi fac timp pentru citit, pentru că mi se pare că aici am cel mai mult de câștigat și îmi doresc în mare măsură cât mai multe zile câștigate;
• de puțin timp și-a făcut apariția și loc în activitățile mele – caligrafia. Deși încă de pe băncile școlii primare suntem obișnuiți cu materia numită caligrafie ( sau cel puțin pe vremea mea era), eu am descoperit adevărata caligrafie abia acum. Și aici ca și pentru orice altă activitate îmi place să-mi realizez diferite fișe, dar mai pe scurt îmi place să mă autodepășesc în fiecare zi.
• bineînțeles după toate aceste activități tot la acest capitol pasiuni mai trebuie să adaug fotografia, editarea fotografiilor, scrisul și de ce nu, broderia manuală ( da iubesc să brodez și cu acul special pentru brodat, dar în mod deosebit cu acul de cusut);

Pentru toate acestea îmi fac timp, dar și pentru momente petrecute în familie, momente cu prieteni, oameni deosebiți sau de la care am ceva de învățat de le ei. De aceea am tot repetat că nu știu și nici nu înțeleg cum unii oameni spun că se plictisesc, când eu una nu am suficient timp să duc la bun sfârșit cam tot ce mi-am propus într-o zi.

Pare o chestie abstractă, dar pentru mine este foarte importantă. Și nu… nu mă sperie munca, nu sunt speriată de faptul că unii vorbesc doar ca să se afle în treabă sau că sunt acuzată de diverse lucruri, cel mai mult mă sperie faptul că nu o să am suficient timp la dispoziție să realizez toate acele lucruri pe care mi le doresc și la care pentru unele am visat și sperat încă din copilărie.

Cu toate astea am învățat un singur lucru esențial – să am timp pentru toate acele persoane pe care le iubesc și care sunt deosebite, persoane pe care le-am primit ca un dar pe parcursul vieții și sunt recunoscătoare pentru asta.