Era un apus frumos, chiar dacă cerul era întunecat, avea un farmec aparte, un farmec dat de dansul fulgilor de nea,albi, mari şi pufoşi se aşezau zglobii la fereastra a doi copii, o fetiţă şi un băieţel, ce se tot holbau la dansul acestor mici bucurii. Deodată băieţelul, care era mărunţel şi slăbuţ, cu lacrimi în ochi se uită către fetiţă şi îi spuse:

[Citeşte mai departe…]