„Nu știu de ce, dar am ajuns să te caut printre vise. Știu că ți-am spus că nu cred în vise, dar m-ai speriat puțin când ai început să îmi spui lucruri legate despre mine. Culmea nu te mai opreai – ești și așa… ești și pe dincolo… ai nu știu ce… ai și ailaltă. Cum poate un străin să mă cunoască mai bine decât el 🙁 ? Și de ce mi se întâmplă toate astea, de ce tocmai acum când sunt atât de confuză și simt cum mintea mea o ia razna…
De ce trebuia să apari tu tocmai acum?! Mi-e teamă, mi-e teamă că toate lucrurile astea se vor termina urât… eu, tu, relația mea și restul, pentru toate astea mi-e teamă, mi-e teamă să nu greșesc să cad în capcane ascunse și să sufăr din nou. E ciudat că am ajuns ca printre visele mele să te găsesc pe tine, nici măcar nu te cunosc, nu știu cine ești și de unde vii. Pardon știu de unde vii și ce dorești de la mine, dar nu prea este posibil.
Singura variantă e doar să mă gândesc la tine, să-ți deschid fereastra pe timp de noapte și să te aștept în visele mele. Sau ai putea să vii să mă săruți pe frunte în timp ce dorm. Cred că știi și tu că de câte ori îmi doresc să te simt aproape îți citesc mesajele, le recitesc târziu în noapte până adorm în compania unui val de fiori stârniți din vise și dorințe…
Ți-am deschis fereastra în speranța că vei veni să mă strângi în brațe, să mă săruți pe obraji, pe buze, pentru toate astea mă gândesc la tine… fir-ar la un străin 🙁 . Și câteodată mi se face teamă de tine, de imaginația ta bogată. E din ce în ce mai ciudat și chiar dacă nu te cunosc îți simt prezența pe aici, în fiori mici interminabili”.
UPDATE:
Nu-mi vine să cred că povestea asta este interminabilă. Câteodată stau și mă întreb ce-am facut să merit toate astea. Și chiar dacă oboseala mea și celelalte probleme sunt din ce în ce mai acute asta nu înseamnă că nu știu ce am de făcut.
Uneori mă cerţi și mă cerţi rău pentru că nu știu să am grijă de mine. Alteori ma faci să zâmbesc chiar și atunci când simt că îmi fuge pământul de sub picioare și nu găsesc nici o rezolvare.
Și cu toate astea îmi este teamă că n-am să reușesc să mă desprind de probleme, iar cu fiecare zi care trece teama asta crește tot mai mult. Uffff, oare unde am să ajung cu toată nebunia asta? Sincer îmi doresc ca toate persoanele dragi mie să mă înțeleagă și să mă susțină…
Adaugă un comentariu