Mai avem aproximativ o săptămână până la sfânta sărbătoare a Crăciunului. Vă mărturisesc acum că nu m-am pregătit încă pentru acestă sărbătoare, nu din cauza timpului ci pur și simplu nu m-am simțit în stare să pregătesc nimic. Ce știu sigur este faptul că nu voi ajunge acasă așa cum o făceam în fiecare an și asta din mai multe motive. Nu știu nici programul de la serviciu, nici ce vor face prietenii mei, dar cu toate astea mă gândesc cum pot să-i surprind într-un mod cât mai plăcut.

Nu am avut niciodată pretenția să mă iubească cineva, doar am sperat să fiu înțeleasă și ascultată. M-am întrebat de multe ori de ce iubesc atât de mult iarna, ce mi-a oferit de sunt așa fericită când simt că  își face apariția. Nu mă supără nici gerul, nici frigul ce se lasă și îmi izbește fața cu putere… mă bucură fiecare fulg  jucăuș ce se așterne. Mă uit la ei și văd acelaș lucru c-an copilărie, cum se prind în horă și pornesc zglobii peste zare.

Nu știu dăcă voi primiți, dar eu am primit zilele trecute o mulțime de mesaje pe telefonul mobil. Nu mă deranjează faptul că le primesc , ci mă deranjează că vin exact în momentele cele mai nepotrivite. Unul am primit de dimineață de la telefonia mobilă, pe la ora 8 și m-a speriat foarte tare, pentru că dormeam și am prostul obicei să nu închid telefonul, pe deasupra  îl mai țin și lângă pernă. Odată iubitul meu mi-a spus că dacă nu îl închid până adoarme el și sună iar, mă expediază în altă cameră.