Astăzi am avut ocazia să mă uit la un documentar despre dragoni, mai exact despre o familie rătăcită de dragoni. Un profesor din Londra pasionat încă din copilărie de poveștile dragonilor a început să caute evenimente, rămășițe și tot ce ține de existența dragonilor.

[Citeşte mai departe…]

Nu știu dacă ați avut vreodată senzația că vreți să faceți ceva mai mult cu anumite resturi de la materiale, pe care le mai găsiți prin casă. Cum de obicei îmi place să fac lucruri noi, am descoperit de curând, că pot refolosi întreaga hârtie de la birou, pe care toată lumea o arunca. M-am gândit că aș putea face câteva lucrușoare interesante din acele teancuri de hârtii, întrucât majoritate se strâng la mine în birou. Înainte foloseam toate hârtiile la diverse notițe, chiar dacă erau deja scrise pe o parte, iar apoi le aruncam.

[Citeşte mai departe…]

În ultima perioadă am auzit tot felul de persoane, ce spuneau că eu aș susține aceste joburi puse la dispoziție de un studio de videochat. În privința am de spus doar două lucruri mari și late: nu mă interesează ce cred oamenii despre ale mele opinii și doi la mână nu am spus niciodată că sunt de acord cu aceste joburi.

Am înțeles că s-au răzvrătit câțiva pentru că am scris despre acest subiect. Și da, am scris pentru că nu pot trece nepăsătoare pe lângă toate aceste fenomene, ce-și desfășoară activitatea, culmea, tocmai în jurul nostru, al tuturor.

[Citeşte mai departe…]

Cred că am făcut o obsesie pentru al meu nepoțel, de fapt nu cred că am făcut o obsesie pentru el, ci sunt din ce în ce mai sigură de asta. Dacă cineva m-ar întreba pe cine iubesc cel mai mult pe lumea asta, răspunsul ar fi unul foarte sincer, scurt și în același timp foarte vizibil. Îmi iubesc nepotul pentru că îmi amintește de cele mai multe ori de acele perioade minunate din viața mea, pe care din păcate le-am pierdut. Și da, îmi mai amintește de ceva, dar despre asta nu sunt pregătită să vorbesc și nici nu cred că voi deschide acest subiect și să-l arunc în discuții.

[Citeşte mai departe…]

Fac ce fac și de fiecare dată când ajung acasă la țară nu reușesc mai deloc să mă odihnesc. Cred că întregul univers este îpotriva mea. De parcă de fiecare dată greșesc cu ceva și când ajung acasă lumea vrea să se răzbune. Așa s-a întâmplat și sâmbăta trecută când am ajuns eu la țară. Tata nu a mai avut răbdare să-l aștepte pe fratele meu ca să-l ajute să taie via de pe lângă casă. De când spune că taie (de fapt sa o curețe) m-am cam plictisit eu și mai mereu face chestia asta tâmpită. Tot spune că face un lucru, dar până la urmă nu îl mai face. Si din păcate se vede de unde am luat această atitudine nu tocmai demna de o domnișoară. Cu greu am început să mă las de această metrahnă. Și asta pentru că am făcut lucrurile să meargă într-un sens bun.

[Citeşte mai departe…]