Scrisoare către viitorul meu iubit

Nu sunt ipocrită, dar nici nu vreau să mai aud prostiile din jurul meu. Ceea ce voi scrie mai jos poate că va deranja pe multă lume, dar nu îmi pasă. Și vreau să se știe clar că indiferent de relația pe care o voi avea cu o persoană voi renunța la acea relație dacă se întâmplă asta:

„Vreau să mă fac înțeleasă încă de la început, indiferent de cine ești tu, de ce funcție ocupi sau ce conturi ai – nu sunt un obiect de cumpărat și nu voi accepta niciodată să mă tratezi ca pe unul. Nu profita de pe urma faptului că am fost confuză o perioadă, că am rătăcit o vreme lăsând în urma mea o muncă de patru ani.

După cum vezi nu m-au ținut lipită de acea relație nici banii și nimic altceva.  Când dragostea se consumă singura soluție ar fi aceea să accepți și să pleci. Să-ți vezi mai departe de drum, fără să murdărești cu noroi ceea ce a fost, fără să ai vreun fel de remușcare sau ceva de genul care sa provoace lucruri urâte. Asta am făcut și eu și nu îmi pasă de vorbele celorlalți, nu au fost ei în locul meu, deci nu au dreptul să-și dea cu părerea a ceea ce s-a întâmplat.

Nu încerca să crezi că dacă voi accepta să ies cu tine în oraș să luăm cina împreună vei obține ceva. Nu te gândi că vei obține ceva dacă vei încerca să mă duci în vacanțe în nu știu ce colț din lumea asta. Și nici prin minte să nu-ți treacă gândul că mă vei manipula în momentele mele de cumpănă.

Nu accept mila nimănui – nici acum, nici într-o viață viitoare. Încearcă să înțelegi că mă pot descurca și singură în anumite probleme și nu am nevoie de nimic altceva decât de dragostea ta, de vorbele tale frumoase, de sărutul pe frunte de noapte bună, de îmbrățișări calde atunci când mă clatin și lista poate continua.

După cum observi sunt lucruri mărunte care nu pot fi cumpărate de nici o sumă de bani, de nici un fel de călătorie scumpă sau de vreo mașină de lux. Am nevoie de cineva care să mă înțeleagă așa cum sunt. Fără să încerce să mă schimbe, fără să-mi reproșeze de trecut, ci doar să ne bucurăm de fiecare clipă din prezent. Așa cum eu nu am averi de oferit, nici de la tine nu accept asta și nici nu mă aștept la asta.

Învață să mă respecți așa cum sunt eu – ciufulită dimineața la cafea, zăpăcită în momentele mele de alergătură dintre cele două job-uri și fericită atunci când ești lângă mine. Nu încerca să mă provoci s-ar putea să nu îți convină de comportamentul meu. Așa cum pot fi o ploaie tandră și liniștită de vară pot deveni și-un taifun necruțător.

Și asta nu-i deloc o amenințare îți spun doar cum sunt eu. Vreau ca aceste lucruri să fie clare! Nu am nevoie de persoane ce mă cred un obiect. Am nevoie de persoane cu care pot construi obiecte pentru viitor. În rest probabil că știi deja cât sunt de mofturoasă, cât de mult iubesc cafeaua proaspătă de dimineață și cât de mult îmi plac florile negre.

Stai liniștit încă n-ai aflat nimic – mai sunt sute de alte lucruri pe care te voi lăsa pe tine să le descoperi. Nu am să scriu aici sutele de lucruri despre mine – nu ar fi frumos și nici timp n-aș avea. Așa că ai grijă ce-ți dorești s-ar putea să nu-ți fie deloc ușor  să mă cunoști așa cum crezi tu.”

P.S.: Am amânat articolul ăsta destul de mult timp pentru că nu simțeam nevoia de a-l publica, dar astăzi m-am simțit nevoită să o fac. Sper ca măcar o parte din mulțimea masculină să înțeleagă faptul că unele femei au suflete nu sunt obiecte de vânzare, achiziție sau de împrumutat. Domnilor înainte să abordați o femeie gândiți-vă ce îi veți spune!