O nouă zi de muncă plină de chestii interesante. De dimineață când m-am trezit credeam că nu mă mai poate uimi nimic. Cel puțin nimic așa de dimineață. Mă gândeam că ar fi posibil să găsesc ceva caraghios în drumul meu spre muncă. Cum de fiecare dată îmi place să merg pe jos am ocazia de nenumărate ori să văd diverse lucruri, unele plăcute, altele mai puțin plăcute. Dar trec pe lânga ele și le văd.
Astăzi însă nu a trebuit să ies din casă. Am văzut totul de la geam. Cum în ultima perioadă nu prea pot să mai dorm rămân treaza foarte mult timp. Cam așa s-a întâmplat și în aceasta dimineață. Am adormit târziiu în noapte gândindu-mă la ceea ce trebuie să fac și m-am trezit mai devreme decât ar fi trebuit.
Așa am reușit să prind cel mai tare răsărit pe care l-am văzut vreodată pe timp de iarnă. Nu ma pot plânge în legătură cu privitul la răsărit mai ales vara, dar iarna parcă este mai altfel, mai special, mai frumos. Și cum razele soarelui a intrat pe fereastră și-mi scălda fața, m-am trezit cu zâmbetul pe buze și cu gânduri bune.
Și tot așa se face că m-am dat jos din pat și am mers pâna la fereastră să privesc cerul. Îmi place atât de mult înaltul cerului, încât aș sta o zi întreagă să-l privesc fară să-mi fie foame sau sete. Abia aștept să vină vara și să stau iar să mă uit la cer cât pot de mult fără să mă deranjeze nimeni.
Adaugă un comentariu