Prima ploaie de toamnă… prima ploaie de septembrie

M-am trezit cu ploaia bătându-mi în geam și pentru un moment am crezut că visez. Așa că într-un târziu m-am trezit de-a binelea și am văzut că nu era un vis, ci ploaia s-a întețit mult mai rău decât mă așteptam.

Spre deosebire de alte zile în care ploaia mă alinta de obicei, de această dată mi s-a părut că aceasta a devenit puțin violentă. Deși acum, ora în care m-am hotărât să scriu acest articol a trecut și ploaie, și fulgerele și tot ce ținea de p strașnică furtună.

De fapt în acest moment a apărut și două, trei raze ale soarelui. Într-un final îmi dau seama că m-am simțit extraordinar de bine pe timpul ploii. E adevărat că mă simt foarte bine când plouă și câteodată am impresia că ploaia îmi oferă:

• tandrețe;
• înțelegere;
• energie;
• și liniștea după care tânjesc uneori;

Știu că vor fi persoane ce îmi vor spune că nu sunt sănătoasă și cel mai probabil întrebare de pe buzele tuturor va fi:

Cine naibii iubește ploaia? Și ce poate să ofere ea?

Ei bine, mie îmi oferă libertate… libertate și liniște. Liniștea aia pe care nu o găsești oricum și oricând. Sunt sigură că uneori ploaia îmi transmite mai multa energie decât aș putea lua eu din altă parte.

Și da, chiar mi-ar fi plăcut ca prima ploaie de toamnă, prima ploaie de septembrie să mă prindă într-un vârf de munte sau în locul meu secretsau în preajma pădurii, însă nu…

Ploaia asta m-a prins în pat încercând să dorm după o zi plină. Habar nu aveam când m-a luat somnul și când am adormit.

Știu doar că mi-am propus ca pentru un timp să stau puțin să mă liniștesc și după să-mi văd de celelalte treburi. Poate că de vină pentru asta au fost și următoarele chestiuni:

• stresul acumulat în timpul săptămânii de muncă;
• durerea infernală de cap;
• nevoia de a mă relaxa;

Ei bine în momentul ăsta chiar pot spune că am parte de o mare energie. În final am avut parte de ceea ce mi-am dorit de câteva zile bune: ploaie… Ploaie, liniște și sunetul ploii.