Am o poftă nebună de clătite. Ei bine această poftă o am de sâmbătă, duminică, timp în care eu am avut acasă câțiva amici în vizită. Am vrut eu să le ofer ceva special, dar nu am reușit acest lucru și parcă îmi și pare rău. Doamne când o să ajung și eu să mă adaptez la toate aceste situații și când oare o să-mi pot mulțumii toți amicii, prietenii, oamenii apropiați de sufletul meu, pe care îi iubesc. Ei nu am cine știe ce așteptări, dar eu vreau să-i mulțumesc pe toți, chiar dacă în prezent nu sunt pregătită pentru tot ce va veni de acum și până mai târziu.

Cred că pe tot parcursul acestei ierni m-am hrănit mai mult cu supe calde. Ș spun supe, deoarece eu nu mă prea dau în vânt după ciorbele acre, de aceea prefer să-mi pregatesc supe, oricare ar fi ele numai supă să fie. Astăzi m-am trezit cu nevoia de a mânca ceva cald, care să-mi dea forță să pot fi activă toată ziua și să pot duce toate treburile și planurile pe care mi le-am propus astăzi mai departe. Chiar vreau să mă mobilizez mai mult în acest an, îmi doresc să rezolv toate acele lucruri pe care le-am tot lăsat așa, ba că le fac azi, ba că le fac mâine și până la urmă nu le-am mai făcut deloc, deși ele s-au strâns grămadă.

Cred că a trecut foarte mult timp de când eu nu am mai făcut o prăjiturică, nici măcar una mică. Cel puțin de sărbători nu am fost nevoită să fac prăjiturele pentru că și bunica și mama mea mi-au dat zeci de prăjiturele. Chiar m-am bucurat foarte mult când am ajuns în locul unde mama își ținea ascunse prăjiturelele, mai ales că știe că noi nu putem rezista tentației. Și când spun noi mă refer la mine, fratele meu, tata și mai nou iubitul meu, Marius. Am fost chiar surprinsă când l-am văzut cum savura prăjiturelele mamei. Nu l-am văzut așa cred că niciodata mai ales din momentul în care stăm împreună și au cam trecut ceva ani. Era atât de încântat de ele, nici la cofetărie nu savurează așa prăjituri, dar cu toate astea îmi face plăcere să-l descopăr în fiecare zi și chiar să-l înțeleg mai bine.