Sunt plictisită și nu am chef de absolut nimic. Nici de scris, nici de ascultat muzică, dar nici de dormit și la toate astea mai contribuie și nesuferita asta de căldură, parca nu era suficient că nu am eu nici un fel de chef, mai îmi trebuia și canicula pe cap. În dimineața asta m-am trezit mai obosita decât m-am băgat eu la somn aseară. Aș fi vrut sa găsesc acel element lipsă pentru un somn bun și odihnitor, dar cred că tot ce se întâmpla se întămplă din cauza acestor temperaturi de afară.
Aseara mi-am pus capul pe pernă gândindu-mă că astăzi voi fi plina de energie și voi reusi într-un sfârșit să termin cu tot ce mi-am propus cu o zi înainte sa fac dar nu am reușit. Și uite că ceasul e din nou târziu și eu treaba nu am terminat-o. Și când stai să te gândești că am pierdut ceva mai mult timp până am reușit să ma trezesc de dimineață, ca mai apoi să găsesc acel ceva care să mă mobilizeze. Nu întotdeauna găsesc metodele potrivite pentru a începe o nouă zi, dar asta nu înseamnă că trebuie să stau ca o mămăligă întreaga zi, să nu fac nimic din ce trebuie făcut și mai apoi să mă plâng că am lăsat timp să treacă pe lângă mine.
E o prostie din partea mea să fac asta, cu atqt mai mult cu cât îmi cunosc programul, îmi cunosc acele probleme urgente, pe care trebuie să le rezolv cât mai repede cu putință. Nu este nimeni vinovat pentru ca eu nu reușesc să pun în practică totul, să scap de promisiuni, de muncă și de acele neplăceri, care mai apar din când în când și pe care oricât ai încerca săle eviți nu ai nici cea mai mică șansă. Căci așa suntem noi oamenii făcuți – să greșim.
Adaugă un comentariu