Nici nu ştiu ce să spun… mai bine vă mulţumesc tuturor pentru urările voastre de bine oferite de ziua mea, vă mulţumesc pentru daruri şi pentru gândurile voastre bune.

Sper să nu vă supăraţi că nu vă enumăr aici pe toţi, dar sincer nu vreau să uit de cineva, iar după aceea să se supere pe mine.

Vă mulţumesc încă o dată şi îmi cer scuze pentru întârziere…

M-am hotărât ca în fiecare săptămână, la sfârșitul ei să scriu un articol cu lucrurile pe care le fac în acea săptămână sau să săun despre lucrurile care m-au uimit în acea săptămână. Sunt fericită în primul rând pentru că nu am renunțat la unul din visele mele; și acela de a scrie mereu, totul și oriunde, fără temeri și fără rețineri, doar eu, caietul meu cu rânduri colorate și stiloul meu preferat… dar nu despre asta vreau să vă vorbesc, ci despre vizitatorul de săptămâna trecută; micuțul se adăpostea de nestapânita ploaie și bineînțeles și-a găsit locul potrivit printre florile mele iubite din balconul meu.

[Citeşte mai departe…]

Ieri am avut o zi plină și lungă, în afara faptului că sâmbătă și duminică am lucrat și am fost prinsă în oraș am mai avut câteva trebuțe și prin casă (de casa de la țară să nu vorbim că voi ajunge acolo abia peste două săptămâni, asta în cazul în care nu se întâmplă ceva și trebuie să ajung mai devreme)… dar totuși spre seară mi-am făcut timp să mă uit la un film de care am fost atrasă de pe vremea când tocmai se lansa, adică anul acesta pe 14 februarie (cred că ați înțeles că vorbesc de filme indiene, pentru că astea îmi plac și mă relaxează), iar filmul se numește Gunday, în română Infractorii.

[Citeşte mai departe…]

Zilele astea m-am apucat să fac puțină curățenie… nu pentru că nu era curat ci pentru că vroiam să fac ceva mai mult decât era, iar pentru asta am scos tot arsenalul de curățat casa… de la produsele de curățat și până la nelipsitul aspirator… numai că am avut parte de o mică (mare) neplăcere… mi s-a stricat aspiratorul…

[Citeşte mai departe…]

Ieri am avut parte de o zi specială și când spun specială ma găndesc la faptul că am fost înconjurată de oameni dragi, oameni speciali și cu atât mai mult când îi numești prieteni, tocmai de aceea spun că nu am foarte mulți prieteni, îi pot număra pe degete, dar știu că acolo undeva, când disperarea mă cuprinde îmi pot așterne lacrimile în palmele lor, pentru că au grijă să nu le înmulțească, ci să le transforme în zâmbete dulci.

[Citeşte mai departe…]