Nu am mai mers cu trenul de un car de ani asa ca am asteptat cu mare placere ziua cand, fiind trimisa in delegatie, am mai avut inca o data placerea nesperata de a folosi acest mijloc de deplasare. Pe vremuri, toate vacantele aveau sunetul rotilor de tren si imi amintesc cu mare placere toate detaliile plecarii. Ne trezem dimineata foarte devreme, pe racoare , si plecam catre Gara de Nord, care atunci mi se parea uriasa. Vazuta cu ochii adultului de azi, nu mai e decat un loc ca oricare, de unde vii si pleci, pierdut printre miile de oameni care umplu zilnic peroanele.

Acesta era adevăratul motiv pentru care bunica plângea în momentul în care m-a văzut. Nu s-a așteptat niciodată să fac acest lucru, dar mai mult decât atât era nerăbdătoare să știe adevăratul motiv pentru care eu nu m-am mai prezentat la înscrierile organizate la teatru, mai ales că rezultatele de la probe au fost excelente după spusele ei. Am ezitat să-i răspund, dar până la urmă am făcut-o: – Nu am avut suficienți bani pentru a-mi satisface această dorință… Răspunsul ei a fost scurt și aspru: – De ce nu mi-ai spus? Te-aș fi putut ajuta dacă m-ai fi lăsat…

Întodeauna am avut tot ce mi-am dorit. Asta nu pentru că cineva mi le oferea pe tavă, ci pentru că am învățat să lupt pentru fiecare lucru pe care mi-l doresc. De fiecare dată când am ceva de spus mă întorc la bunica, deoarece mi-au plăcut învățăturile ei și de fiecare  dată am învățat lucruri noi, chiar și atunci când ea nu a fost lângă mine. M-am hotărât să-mi schimb modul de viață așa cum m-am hotărât să lupt pentru fiecare vis în parte pe care îl am. Sună ciudat când povestești cuiva că ai câteva dorințe pentru care s-ar putea să muncești pe brânci și totuși să nu reușești să le duci la bun sfârșit, dar pentru mine acesta nu este decât un început, întrucât am de gând să lupt pentru fiecare secundă pentru a-mi îndeplini dorințele și nu sunt vorbe, în curând voi culege și roadele.