După foarte multe căutări și tristețe provocată de negăsirea unei gentuțe care să îmi placă am reușit într-un sfârșit să dau de ceea ce îmi doream. Și unde credeți că s-a întâmplat asta, ei bine tocmai la Brașov în mini vacanța mea. Eram cu cei trei cavaleri, pardon doi cavaleri (Marius și Ștefan) și o domnișoară, Ana ne plimbam printr-un centru comercial și nu știu ce m-a găsit de am intrat într-un magazin de încălțăminte, haine și alte produse necesare unei ținute de vis.

[Citeşte mai departe…]

Cât timp am stat cazați în Brașov am avut norocul să stăm practic în același loc cu mai multe persoane, printre care și câțiva copii zglobi, care nu se mai astâmpărau și fugeau de colo colo. În primele zile recunosc nici măcar nu i-am băgat în seamă. Nu aveam chef… eram obosită de la munte și în plus simțeam nevoia să-mi petrec mai mult timp cu a mea verișoară. Aveam nevoie de câteva clipe doar eu cu ea și ea cu mine, de aceea nu prea am fost interesată de ce se întâmpla prin jurul meu. Mi-a plăcut să fiu puțin egoistă și să stau mai mult cu a mea verișoară, așa am avut timp să ne cunoaștem mai bine și de asta am profitat din plin de acele momente.

[Citeşte mai departe…]

Cea mai mare neplăcere a mea este să ajung pe la munte și să stau ascunsă în camera unde mă cazez. Cum sunt o fire foarte activă căreia îi place foarte mult muntele, nu pot sta prea mult timp într-un loc, ede aceea sunt obișnuită să cotrobăi prin munți, pe diferite trasee, pe diferite cărări ale muntelui. Nu știu cum s-a întâmplat sau ce m-a reținut căci zilele astea picioarele mele nu au vrut deloc să țină cu mine și nu m-am putut bucura de ultimele mele zile de concediu în modul în care mi-aș fi dorit. Am crezut că a mea durere de gleznă este de moment și că va trece fără să mă țină prea mult în cameră.

[Citeşte mai departe…]

Ne pregătim de zori să plecăm cu toții pe undeva pe la munte. Iar din gașca noastră va face parte verișoara mea mai mică cu al ei prieten, Alina și Ciprian, prietenii noștri, încă un cuplu și bineînțeles noi. Abia aștept să se facă ziua aia de plecare, să nu mai știu de nimic, să fug cât mai departe de probleme și mai cu seama să-mi iau rămas bun de la oate lucrurile rele. Nu știu de ce, dar de câte ori mă pregătesc să plec la munte, parcă toate lucrurile din jurul meu o iau razna și toată lumea înțelege lucrurile și treburile pe dos.

[Citeşte mai departe…]

Zilele astea am avut parte de câteva surprize neașteptate.Nu mă așteptam ca la câteva poze vechi de anul trecut din februarie sau din august să comenteze atâta lume de parcă ieri le-aș fi postat. Nu știu ce s-a întâmplat așa cu ei deodată, căci pozele alea sunt acolo de foarte mult timp. Am văzut că de ieri a început lumea să se agite pe acolo. În fine, ei știu ce vor să facă pe acolo, eu una nu am de gând să intru în jocul lor. Dar dacă aș pune o poză nouă, cu siguranță nu o să se prea agite nimeni pe acolo.

[Citeşte mai departe…]