Imi place muzica si imi plac foarte mult cantecele lui. De fapt m-a fermecat cu vocea lui. Una dintre cele mai frumoase voci pe care le-am auzit pana acum. Recunosc ca acum este putin suparat pe mine pentru ca i-am spus ca nu am incredere ca el ar fi adevaratul cantaret.

Bine, dragule retrag toate rautatile daca asa ai sa ma poti intelege desi supararea ta nu tine intocmai de asta. Oricum tie trebuie sa-ti multumesc pentru ca m-ai adus cu picioarele pe pamant. Iti multumesc pentru fiecare cuvant scris si trimis chiar daca tu esti putin rautacios. Nu am sa-ti dau numele pentru ca nu vreau sa am parte de reprosuri de la tine si fii sigur ca iti voi trimite acest articol in dar, chiar daca tu o sa fi nemultumit din nou.

Am incercat de nenumarate ori sa te inteleg si credeam ca eu sunt o persoana gresita care nu intelege nimic. Mai apoi am inteles ca tu, de fapt, iti este teama ca nu cumva sa cazi in capcana vreunei domnisoare… Stai linistit dragule, nu se poate intampla asta, cel putin nu din partea mea si crede-ma am motive suficiente sa ma opresc.

Aaa, si daca te gandesti ca distanta ar fi de vina, nu, nu distanta e de vina. Sunt alte lucruri mult mai complicate, pe care tu cu siguranta nu le vei putea intelege. Ti-am spus de la inceput ca sunt o fire complicata si ca ar fi greu sa ma intelegi, dar tu nu ai vrut sa ma asculti. Amandoi suntem prea incapatanati ca sa ne ascultam unul pe celalalt, amandoi facem aceleasi greseli de parca am fi doi copii rasfatati.

Stii imi lipsesc zilele alea cand vorbeam in fiecare zi, cand povesteam lucruri si totul parea a fi un vis frumos. Nu stiu ce s-a intamplat cu tine, de fapt nu stiu ce s-a intamplat cu noi, caci amandoi ne-am schimbat asa mult. Si ma intreb de ce oare s-au intamplat toate astea…

A trecut și septembrie… Poate prea repede aș spune eu. Nu am avut timp de nimic, nu am făcut nimic special și cu toate astea simt că timpul ăsta trece prea repede pentru mine. Cum aș putea oare să opresc această nebunie și să încerc pe cât posibil să mă adun mai repede și să termin tot ce mi-am propus. Sunt un pic stresată de tot timpul ăsta pentru că nu reușesc să-mi duc planurile la bun sfârșit.

[Citeşte mai departe…]

Îmi plac zilele cu soare și în același timp cu ploaie. Astăzi a fost o astfel de zi și cu ploaie și cu soare. Sunt fericită în momentele alea când simt ploaia de toamnă rece pe pielea mea. Știu că acest lucru nu este sănătos, dar îmi doresc să o simt. Am și eu o curiozitate pe care aș vrea să mi-o satisfac…

Oare câte persoane mai sunt în stare sã mai simtă ceva? Nu cred că mai sunt așa multe persoane. Mama îmi spune că sunt o zăpăcită și jumătate, mai ales atunci când mă vede că stau în ploaie. De foarte multe ori îmi spune că nu fac altceva decât să contribui la distrugerea mea, la îmbolnăvirea mea.

Eu nu cred într-o astfel de boală și da, mai rău mă îmbolnăvesc atunci când nu simt tot ce se întâmplă în jurul meu, fără să simt natura, fără să simt ceea ce se întâmplă în fiecare zi.

Dar gata cu văicăreala nu mai vreau asta. Vreau doar să mă bucur de aceste zile frumoase, vreau să mă bucur de toamna mea. Voi vă bucurați de ea?

Reușesc mereu să pierd timpul pe nimicuri. Mă concentrez atât de pe lucruri inutile încât nu îmi dau seama de asta. Poate că din când în când este bine să mai iau și eu o pauză și să încerc să mă calmez. Nu știu de ce, dar în ultima perioadă prea am luat lucrurile în serios și parcă nu am avut timp să reflectez la ceea ce aveam eu de fapt de făcut. Chiar dacă mă enervez în fiecare zi din te miri ce trebuie să învăț să mă stăpânesc, să mă calmez și să încerc pe cât posibil să fiu puțin mai relaxată. Nu-mi iese asta deși mi-am propus de nu știucâte ori. Și cine este de vină pentru toate neînțelegerile? Simplu eu.

[Citeşte mai departe…]

Îmi amintesc și acum de acele zile de iarnă, geroase și cu multă zăpadă. Îmi amintesc cum se mai chinuia bunica să ne țină pe toți în casă. Însă cel mai greu îiera să ne facă pe noi să înțelegem că trebuie să stăm în casă la caldură pe o vreme ca aceea. Noi copii tembeli nu puteam noi să stăm liniștiți și să nu o supărăm pe bunica. Era ca și cum nu făceam nimic distractiv. Iar pentru noi distracția pe atunci era cel mai important lucru. Chiar îmi este atât de dor de acele zile fără sfârșit, dar în special mi-e dor de bunica. Deși mult timp am trăit cu impresia că este o prostie să spun ceea ce simt acum, în acest moment nu mă mai interesează ce cred alții sau ce spun ei…

[Citeşte mai departe…]